Fragment din discursul rostit de Iuliu Maniu la 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia

Fragment din discursul rostit de Iuliu Maniu la 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia

“Onorată Adunare Naţională,
Dacă privim şirul nesfârşit al suferinţelor grele care le-a îndurat neamul românesc timp de veacuri, dacă ne aducem aminte de sutele de mii de martiri care şi-au jertfit viaţa pentru acest neam, precum şi de durerile sufleteşti care sute de ani au amărât viaţa strămoşilor noştri, nu ştim cum să mulţumim noi, generaţia de azi, că suntem învredniciţi de soartă să ajungem, tocmai noi ziua sfântă de azi şi, după atâtea suferinţe ale înaintaşilor noştri, tocmai noi să fim împărtăşiţi de o atât de mare înălţare sufletească.
Noi, onorată Adunare Naţională, privim înfăptuirea unităţii noastre naţionale un triumf al libertăţii omeneşti. Noi nu voim să devenim din oprimaţi oprimatori, din asupriţi asupritori. Noi voim să întronăm pe aceste plaiuri libertatea tuturor neamurilor şi a tuturor cetăţenilor. Noi propunem decretarea unirei cu Regatul României a întregei Transilvanii, a întregului Banat şi a întregului teritoriu locuit de Români al Ungariei. Pe aceste teritorii locuiesc însă şi alte neamuri, cu alte însuşiri şi alte tradiţii. Noi nu voim să răpim individualitatea etnică, nici fiinţa naţională a acestor neamuri. Noi nu vroim să răpim limba nimănui, ci vrem ca fiecare om să aleagă liber limba şi credinţa în care vrea să trăiască atât în viaţa lui particulară, cât şi în legătură cu viaţa de stat. Noi nu vrem să verse nimenea lacrimile pe cari le-am vărsat noi atâtea veacuri şi nu voim să sugem puterea nimănui, aşa cum a fost suptă a noastră veacuri de-a rândul. Noi ne încredem în trăinicia noastră şi în vrednicia proprie şi nu vrem să istovim forţele altora”.