Sunt mulți, tot mai mulți, care își umflă pieptul și bat cu pumnul în el de parcă ar fi marile speranțe ale Maramureșului. Politicieni de carton, salvați de propriile lozinci, care se plimbă prin județ cu aerul celor ce ar fi făcut minuni. În realitate, n-au făcut nimic. Absolut nimic.
USR-ul, acest partid care a promis reformă, transparență și curățenie în politică, a dat în Maramureș deputați și senatori. A dat vicepreședinți de Consiliu Județean. Unii dintre ei s-au vândut pe două pâini doar ca să prindă o funcție. Alții, odată ajunși în scaun, s-au trezit că nu știu ce să facă acolo. Și atunci, ce-au făcut? Au început să dea lecții. Să arate cu degetul. Să vorbească despre „sistem”, despre „corupție”, despre „alții”. Mereu alții.
La nivel național, USR are miniștri. Miniștri care vin cu mare fast în Maramureș, cu alai, cu camere de filmat și cu discursuri pline de promisiuni. Sunt în funcție de luni bune. De sprijinul lor s-a tot vorbit. De conexiunile pe care le-ar avea reprezentanții USR din Maramureș la nivel guvernamental, la fel. Dar rezultatele? Zero. Niciun proiect concret, niciun pas înainte pentru Maramureș.
Singurul lor „merit”? Că s-au priceput să-și pună oamenii lor în funcții cheie, că s-au lăudat cu demiteri, cu numiri, cu „curățenie”. Atât. Curățenie făcută doar ca să-și instaleze propriii oameni în loc. O altă față a aceleiași mizerii politice.
Organizația USR Maramureș este, și astăzi, într-o degringoladă totală. Fără lideri, fără viziune, fără vlagă. Un partid care trăiește mai mult din amintirea unui entuziasm de început decât din fapte reale. Iar când politica e făcută doar din ură, doar din nevoia de a demola și de a arăta răul din ceilalți, nu are cum să iasă nimic bun.
Un popor nu poate merge înainte dacă e condus de oameni care văd doar răul. Care nu știu să construiască, ci doar să critice. Care confundă munca cu scandalul și responsabilitatea cu imaginea.
Maramureșul nu are nevoie de salvatori de carton. Are nevoie de oameni care fac, nu doar spun. De oameni care înțeleg că politica nu e despre postări și poziții, ci despre rezultate. Până atunci, rămânem cu vorbe. Cu vizite pompoase și cu zero realizări. Cu „salvatori” care n-au salvat nimic.