Astăzi, de Ziua Națională, am văzut România pe care ne-o dorim cu toții. Nu o Românie a certurilor sterile, a orgoliilor ieftine sau a micimilor personale, ci România oamenilor simpli, a celor care ies în frig, în ploaie, în vânt, pentru că 1 Decembrie este mai mult decât o dată în calendar – este o datorie morală.
Am văzut-o în Baia Mare.
Acolo, pe Bulevardul Unirii, mii de oameni au stat alături, umăr lângă umăr, fără să întrebe cine e ortodox, cine e greco-catolic sau budist, cine e de dreapta, stânga sau din altă parte. Acolo era România adevărată, România care respiră împreună.
Și i-am văzut și pe Preasfințitul Părinte Iustin, episcopul ortodox, dar și pe Preasfințitul Părinte Vasile Bizău, episcopul greco-catolic, în aceeași ceremonie, în aceeași lumină.
Am văzut o Românie și mai profundă la Șișești, la Muzeul Memorial al dr. pr. Vasile Lucaciu, acolo unde a început o parte din istoria noastră mare. Ortodocșii și greco-catolicii stăteau împreună la slujbă, comemorând părintele Nației, într-o liniște care spunea mai mult decât orice discurs politic.
Copiii priveau, tinerii ascultau, iar bătrânii își ștergeau ochii. Acolo era lecția de unitate: tăcută, sinceră, reală.
Dar această zi, care putea fi perfectă, a fost pătată de un mesaj aruncat în spațiul public.
Un mesaj al părintelui Florin Stan, protopop în Țara Lăpușului. Un mesaj scris cu nerv, cu supărare, poate cu frustrare. Un mesaj care lovește în greco-catolici, acuzându-i de critică la adresa autorităților, de lipsă de respect, de ilegalități. Și, mai precis, pune în discuție bustul episcopului Iuliu Hossu – omul care a dus în mâinile lui Actul Unirii de la 1 Decembrie 1918.
Vreau să fie limpede:
Nu sunt părtinitor! Îl respect, îi apreciez forța cu care aduce tinerii la biserică și nu-i contest bunele intenții ale Părintelui Stan. Dar azi, în acest mesaj, a greșit direcția, dar n-ar fi făcut-o într-un context de echilibru!
Vinovat pentru această situație îl consider pe primarul din Târgu Lăpuș, Vlad Herman, care nu reușește să gestioneze un oraș mic, dar cu probleme mari. Primarul care ar trebui să fie calmul, echilibrul, moderatorul și vocea rațiunii. Dar Vlad nu este. Îl respect și apreciez ca OM, dar administrația e o pălărie prea mare pentru el!
Dacă la Baia Mare cei doi episcopi se respectă, își strâng mâna, colaborează și oferă un exemplu de normalitate, la Târgu Lăpuș asistăm la un spectacol al dezbinării. Diferența dintre cele două orașe nu este între culte, ci între primari.
Sunt un critic al lui Dăncuș – am spus-o, o repet. Dar azi trebuie să recunosc: a dat clasă. A demonstrat că administrația nu înseamnă doar drumuri și borduri, ci și înțelepciunea de a ține comunitatea unită.
Nu Biserica dezbină. Nu preoții dezbină.
Administrația slabă dezbină. Lipsa de curaj dezbină. Lipsa de echilibru dezbină.
Când episcopii Iuliu Hossu și Miron Cristea au stat unul lângă altul la 1918, nu au întrebat cine are autorizație, cine a criticat pe cine sau cine merită să fie invitat. Au pus România mai presus de orgolii, biserici și administrații.
Dacă Târgu Lăpuș are nevoie de un bust al lui Miron Cristea ca să-și găsească liniștea, să fie.
Dar liniștea asta nu va veni de la o statuie, ci de la o schimbare de atitudine.
Astăzi am văzut o Românie unită. O Românie frumoasă. O Românie demnă.
N-ar fi păcat ca ea să fie umbrită, aici, la noi acasă, de niște orgolii provincial-administrative?
România merită mai mult. Iar Maramureșul, cu atât mai mult.
Și sper ca, după ce se va turna bronzul pentru Miron Cristea și după ce bustul va fi fixat în piață, să se toarne și un pic de bun-simț și echilibru în administrația locală. Ca să ne putem privi unii pe alții măcar cu jumătate din demnitatea pe care o aveau cei care au făcut România Mare.
Mesajul părintelui Florin Stan:
Andrei BUDA
– Servicii de creare site web
