Doamnă mediocritate

Doamnă mediocritate, caută te rog a-mi spune
Dacă mulţi ce ne-ncojoară, trebuie să poarte-un nume
Dacă nu le-ar prinde bine, să le dăm un cod de bare
Să-i lăsăm pe toţi zăluzii, să se piardă-n a lor zare

Doamnă mediocritate, vino şi ne lămureşte
Cum se face că fudulul, doar cu proşti se întâlneşte
De-i pui unul bun în cale, sare şi mi-l ocoleşte
Se strecoară prin prostie, parcă-ar proveni din peşte

Doamnă mediocritate, cum împarţi prostia oare
Şi-i dai prostului să ducă, tot prostia pe picioare
Nu mai bine-ai face-un troc, să-i dai prostului dreptate
Şi ceilalţi ce ştim ce-i bine, să-l lăsăm în libertate

Doamnă mediocritate, ai făcut din prost un snob
Şi-n profunda lui gândire, crede că popru-i rob
Doamne unde eşti Părinte, cui te rogi, cui mi te-nchini
Adă lucrurile sfinte, printre proşti printre cretini

Doamnă mediocritate, îţi spun doamnă şi nu ţaţă
Fă din prost o creatură, aşa cum e cu mustaţă
Dar dă-i minte, dă-i putere, dă-i noroc
Şi mai scoate-l din latrină, nu vreau sa rămână porc.

Doamnă mediocritate, astzăzi, mâine, peste ani
Mai lucrează pe cei care, cred că pot lua pe bani
Cinstea, marea demnitate, chiar onoarea şi respectul
Şi adu-i să-şi spele ochii, ca pe veci să nu mai facă…

Pe deşteptu’

Cdi – 11.09.2018