Din suflet pentru suflet. Povestea unei adolescente devenită mamă prea devreme și care are nevoie de ajutor

Se spune că lumea e din ce în ce mai rea, că oamenii nu mai au suflet, dar din fericire, avem unele exemple care ne fac să ne păstrăm speranța în rasa umană. Un astfel de exemplu a fost prezentat de o doamnă, pe o rețea de socializare.

„Ieri în drum spre Cluj, în Răscruci , pe marginea șoselei, o mămică cu un bebe la piept, făcea stopul. Am trecut. Mămica părea mai degraba surioara bebelușului. M-am întors. Am întrebat-o unde merge. „La Cluj” mi-a răspuns. Am coborât din mașină să o ajut sa urce. Nu mi-a venit să cred. Era o fetita de maxim 15 ani care avea la piept un bebe mic, cu ochii negrii plin de lacrimi. O fetiță pe nume Estera.”Povestește- mi, te rog, ce faci la Cluj”, o intreb. „Curat la un bloc , spal casa scării odata pe saptamana”, imi raspunde. „Trebuia sa fiu acolo la 11, dar nu m-a luat nimeni, si cu ea in ham, e greu sa curat, imi ia si trei ore, mai plânge, o mai pun la piept, ma ridic, mai matur, o sa se întunece pe cand ne întoarcem acasa..” Vesela, cu un aer jovial, inocent, se joaca cu fetita, care bine dispusa, gangureste în mașină.

„Sunt de la casa de copii din Huedin, pe tatăl Esterei l-am cunoscut la scoala aici în Cluj. Înainte să nasc, am fugit din centru ca vroiau să-mi ia copilul. N-aș fi acceptat asa ceva pentru nimic în lume . Este totul pentru mine. Am mers la socrii acasa, am locuit acolo o lună, apoi Ionut a mers la o petrecere, s-a îmbătat, a condus masina unui prieten, nu are permis, a facut accident. Este inchis pentru 2 ani jumate, dar o sa iasa mai repede ca lucreaza. Ne suna mereu. El castiga bine, ca lucra în construcții .Socrii m-au dat afară din casă, Estera avea o lună. Au zis ca nu vor nora de la casa de copii, fără parinti. Am ajuns la tanti în chirie printr-o cunoștință. Tanti striga pe mine, deoarece de 5 luni nu i-am platit chiria. 300 lei pe lună trebuie să-i dau.

Ajungem in Piata Mărăști, le las pe fete la blocul unde lucrează. Am încremenit. Nu pot sa plec asa si sa nu fac nimic. Ii scriu pe un bilețel numărul meu de telefon. „Sună-mă cand termini, orice ar fi”, ii zic. Asa am si eu timp sa ma gandesc ce-i de facut mai departe. Sun la Direcție in Baia Mare sa ma sfătuiască. Am prea putine informații despre ea, dar doamna prin telefon imi confirma ca asta se intampla mereu, fug de frica. La 16 ani, deja au drepturi. Alexandra a împlinit în 21 ianuarie , 16 ani.

După 3 ore a sunat. Le-am luat din același loc, obosite amandoua, flamande. Am oprit la Omv, a mancat o pizza fără să respire. „Am mancat dimineata pasiune cu dulceata”,a zis. „Am spălat la o tanti în sat covoarele si mi-a dat 10 lei.”

Am oprit în Lidl. Am întrebat-o ce să-i cumpăr. A zis ca vrea doar mancare si un dero. Am întrebat de Pampers. A zis ca in casa nu-i pune, o lasa asa. Ii cumpărase unul sa aiba pe drum. Ca oricum nu iese din casa niciodată. Ii mai dau oamenii din sat lucruri. Săptămâna trecută a primit o suzeta.

I-am cumpărat de toate. Inclusiv Pampers. Am dus-o la gazda. Camera ei, modestă, dar curata. Impecabilă.

Tanti mi-a relatat cu deamanuntul tot. Era adevarat si Alexandra nu mintise nimic. „E fata harnica, cuminte, toata ziua cu fata. Mi-a fost milă de ea sa o dai afara chiar dacă nu a plătit de 5 luni. Si mi-a fost greu, a trebuit sa ma împrumut sa cumpăr lemne.A fost o iarnă grea si i s-a îmbolnăvit și fata, sotul meu e si el bolnav.” Mai aveam 250 ron la mine, i-am dat doamnei cu promisiunea că ma întorc si ii achit tot in cateva zile, si ca o iau pe Alexandra si pe Estera cu mine, în Baia Mare, unde am sa i caut o gazda. O sa ma ajute la curatenie acasa si la birou. Dar nu am unde sa o cazez.. orice ajutor e bine venit. Am sa fiu tutorele ei pana intra in legalitate. Știu ca daca punem mana de la mana le putem ajuta sa fie impreuna si independente.”