Cu sapte ani inaintea ceremoniei dezvelirii Monumentului Minerului din Baia Mare, opera a sculptorului Vida Gheza, pe locul respectiv era o alta statuie, care reprezenta tot un miner. Misterul inlocuirii in 1958 a unei statui cu o replica modificata, actiune neconsemnata in vreun document oficial, a fost descifrat acum.
In 1951, cu sapte ani inaintea datei oficiale de dezvelire a Monumentului Minerului din Baia Mare, in locul respectiv loc era amplasata o alta statuie. De dimensiuni similare, vechea statuie reprezenta tot un miner. Desi sculptura care exista astazi pe soclul din fata fostului sediu al Remin s-a vrut o replica identica a statuii realizate in’51, prezinta modificari evidente.
Inlocuirea de catre autoritatile comuniste a primului monument la doar sapte ani de la inaugurare si motivatia acestei decizii nu au fost facute publice niciodata. Urmeaza rescrierea unei pagini din istoria Baii Mari, ascunsa timp de 70 de ani din motive inca neelucidate.
Statuile “gemene”
In 1950, la trei ani de cand comunistii acaparasera total conducerea tarii, Partidul Muncitoresc, pentru a contracara o posibila revolta generata de starea precara de viata a minerilor, la sugestia Securitatii, le-a oferit acestora cateva facilitati. Un an mai tarziu, ziua de 12 august era proclamata Ziua Minerilor si trebuia sarbatorita de “intregul popor muncitor”, ca “o dovada a cinstirii eroice pe care bravii mineri o desfasoara pentru a da Patriei tot mai mult carbune”.
In 1951, cu ocazia primei Zile a Minerului, in mai multe orase au fost ridicate monumente inchinate minerilor. Printre atatea noi creatii artistice, inevitabil, si asemanari. De pilda, statuile din Petrosani si Baia Mare seamana izbitor. Sculptura din Petrosani, acum amplasata in parcul “Schreter”, a fost realizata in 1949 de Hermina Nina Saraga, cunoscuta sub numele artistic Mimi Saraga-Maxy.
Statuia Minerului din Petrosani a fost dezvelita la 12 august 1951, in Piata Garii, actuala Piata a Victoriei unde a stat pana in 1974, cand autoritatile locale au mutat-o in curtea Muzeului Mineritului. “Geamana” sa, statuia Minerului din Baia Mare, a fost dezvelita in aceeasi zi, in Piata Gheorghe Gheorghiu Dej (numita apoi Piata Victoria, azi Piata Revolutiei), si a fost inlocuita in 9 august 1958 cu o lucrare asemanatoare.
“Istoria nu trebuie mistificata”
Povestea statuii proiectate de sculptorul maramuresean Vida Gheza incepe in septembrie 1950, cand, in urma reimpartirii administrative a tarii, orasul devine resedinta noii regiuni Baia Mare. Stefan Gonczi, care a avut mult timp functii de conducere in cadrul Consiliului Popular Maramures, isi aminteste mutarea polului politic din vechiul centru al orasului pe platoul Bucuresti, fapt care a determinat si modificarea partiala a actualului sediu al companiei miniere Remin, pe atunci Scoala Tehnica Miniera.
„Primele manifestari „populare” se desfasurau de la balconul hotelului „Minerul”, dar cand Baia Mare a devenit centru de regiune si ulterior centru de judet, centrul de greutate al acestor manifestari s-a mutat in centrul nou. Numai ca centrului nou ii lipsea locul de unde sa se tina acele cuvantari politice, motiv pentru care se construieste la fosta Centrala a Minelor, unde era deja comitetul judetean de partid si consiliul popular judetean, se construieste un balcon. Astea sunt perioadele care au fost traite si nu trebuie sa fie mistificate, decat spuse asa cum sunt, in adevarul lor”, a mentionat dr. Stefan Gonczi, fost adjunct sef sectie Consiliul Popular Maramures (1968-1979).
In actuala Piata a Revolutiei, numita pe atunci Piata Gheorghe Gheorghiu Dej, iar dupa aceea Victoriei, a fost amplasata si o statuie care in mod ciudat a fost montata cu spatele la balconul de unde liderii comunisti tineau cuvantarile.
Autorul statuii
Conform documentelor oficiale, statuia Minerului s-a dezvelit la 9 august 1958, pe un soclu proiectat de Alexandru Toth pe platoul din centrul nou al Baii Mari. Monumentul a fost realizat, conform inscriptiei de la baza sa, astazi ilizibila, de un anume Gui D., dupa modelele lui Vida Gheza si Grosan M.
Despre Gui si Grosan, nu exista date suplimentare, insa specialistii consultati au mentionat ca sunt, primul, seful echipei de pietrari care au cioplit monumentul, iar cel de-al doilea, arhitectul. Academicianul Marius Porumb, ginerele lui Vida Gheza, e ferm insa in privinta autorului statuii.
„Mesterii executanti nu sunt si autori. Autor este Vida, care a facut sculptura si toata conceptia. Ceilalti au venit in sprijinul sculptorului. Eu il stiam si pe pietrarul care a lucrat cu Vida la aceasta sculptura, insa nu-mi amintesc numele lui. Se intampla in vremea in care eram liceist la Sincai”, a explicat acad. prof. dr. Marius Porumb, ginerele lui Vida Gheza.
Dovada inlocuirii statuii
O carte postala datata cert in anul 1952, prezentata cu ocazia expozitiei filatelice din Baia Mare, demonstreaza ca pe acel loc, in fata Scolii Medie Tehnice de Minereuri, era deja amplasata o alta statuie. Insa de ce au schimbat comunistii, in 1958, statuia cu alta aproape identica, singura diferenta majora fiind modul de prindere a lampii de minier?
Pana la elucidarea unui mister care a durat 70 de ani, consemnam un plan similar, de data mai recenta. In anii ’90, intr-un plan de urbanism zonal se mentiona “necesitatea refacerii Statuii Minerului”, fapt confirmat de fostul primar al Baii Mari, Cristian Anghel.
„In acest plan de urbanism, obiectivele principale care exista si acum in Piata Revolutiei urmau sa fie reabilitate, reconditionate. Banuiesc ca si statuia la care va referiti, trebuie sa sufere, dupa atatia ani, un proces de reabilitare…”, a declarat Cristian Anghel, fost primar al Baii Mari (1993-2010).
Dupa ’90, o parte a localnicilor au cerut autoritatilor reamplasarea simbolurilor comuniste in locuri mai putin vizibile, iar statuia Minerului a fost in pericol sa aiba aceeasi soarta ca si o alta lucrare la care si-a adus contributia sculptorul Vida Gheza, Obeliscul eliberarii, demontat in luna mai a anului 1999.
In afara de argumentul apartenentei la proletcultismul de tip sovietic, statuia Minerului “pacatuia” prin faptul ca nu reprezenta un miner caracteristic Maramuresului. „Mai multi specialisti din minerit mi-au spus ca este o lucrare specifica minelor de carbune din Uniunea Sovietica, dupa bereta de pe cap – in Maramures n-a existat niciodata acest tip de echipament. Insa daca aceste statui sunt considerate improprii, trebuie conservate intr-o sectie a comunismului, la muzeul judetean de istorie, pentru ca ilustreaza perioada proletcultista din anii ’50-’60”, a spus sculptorul Ioan Marchis, directorul Directiei pentru Cultura.
Fostul primar al Baii Mari, Cristian Anghel, si-a amintit si de motivul care a stat la baza mentinerii dupa ’90 a statuii Minerului pe amplasamentul stabilit de comunisti in ’51. Dupa ’90, statuia fusese sfintita de cel care avea sa devina episcop, Justinian, iar schimbarea amplasamentului putea fi interpretata ca un afront ce ar fi putut avea impact electoral negativ.
„In perioada ’93-’96, au existat discutii privind mutarea statuii, dar, probabil cu ocazia unei Zile a Minerului, statuia fusese resfintita, iar soborul a fost condus de catre actualul Inalt Preasfintit al Maramuresului si Satmarului, Justinian, si se putea interpreta o astfel de decizie”, a precizat Anghel.
“Statuia din 1951 a fost schimbata cu o alta!”
Sculptorul Ioan Marchis, comparand imaginile statuilor din 1951 si 1958, a conchis: sunt doua opere diferite. „E aceeasi pozitie, dar se vede foarte clar ca sunt doua lucrari diferite, nu numai dupa stil. Statuia din 1951, care a disparut, este mult mai sintetica, compozitia e mai frumoasa, cea de acum este mai detaliata, mai proletcultista. Nu sunt diferente numai la mana care tine lampa, ci si la imbracaminte”, a observat Marchis.
Singurele informatii certe de pana acum sunt consemnate la Muzeul de Istorie si Arheologie Maramures, care pana in anul 2001 facea inventarul monumentelor de for public. In fisa Monumentului Minerului se precizeaza ca „s-a facut sub comanda Sfatului Popular al Regiunii Baia Mare, in 1958”.
„Au comandat lucrarea sculptorilor Vida Gheza si Grosan M., a fost executata in piatra de catre Gui D. – deci, e cioplitorul care a facut statuia, dupa modelul lui Vida Gheza si Grosan M.”, sta scris in fisa monumentului.
Directorul Directiei pentru Cultura, Ioan Marchis, exclude inlocuirea din cauza strecurarii in proiectul din 1951 a unei eventuale „erori tehnice” (modul de prindere al lampii de minier). „Nu era nicio sansa ca sculptorul sa puna o lucrare care nu convenea structurii de partid si propagandei, intrucat lucrarea era vizionata intai ca idee, in desen, apoi era modelata si vizionata macheta… N-aveai cum sa „scapi” o cuta vestimentara fara sa aiba acceptul propagandei”, a explicat Marchis.
Motivul inlocuirii statuii
Excluzand posibilitatea ca lucrarea din 1951 sa contina erori, ce a argument a stat la baza inlocuirii statuii la sapte ani dupa dezvelire si, mai mult, neprecizarea acestui model in vreun document oficial?
„Sunt mai multe posibilitati, putem specula. Fie prima lucrare a fost facuta de un sculptor sovietic, fie a fost executata de acel Grosan M. si Vida Gheza a reinterpretat-o si si-a adaugat si numele lui, fie materialul din care a fost facuta prima lucrare a fost perisabil… Nu-i exclus ca acea lucrare sa fi fost din ipsos, pusa de proba acolo, sa o vizioneze comunistii. Sau sa fi fost facuta din beton si apoi a fost transpusa in piatra, doar nu o sa lase ciment in mijlocul orasului. Nu stiu ce i-a determinat pe comunisti sa-i ceara lui Vida Gheza sa sculpteze din nou o sculptura deja existenta. Ori se doreau alte detalii, ori a fost un favor facut lui Vida Gheza, care este un artist din Panteonul artistilor foarte mari ai Romaniei. Insa din contur si din formele statuii initiale, nu problema artistica a determinat schimbarea lucrarii”, a opinat Marchis.
Rezolvarea misterului, pana acum nedezbatut nici macar in lucrarile dedicate vietii si operei celui mai important sculptor modern al Maramuresului, a venit din partea unei voci credibile si autorizate. Academicianul Marius Porumb, doctor in istoria artei si director al Institutului de Arheologie si Istoria Artei al Academiei Romane din Cluj-Napoca, care este si ginerele lui Vida Gheza, a confirmat una din supozitiile sculptorului Ioan Marchis.
„Sa stiti ca orice sculptura, orice monument, intai se face in gips si pe urma se lucreaza in piatra. Sculptorul Vida l-a facut intai in gips, iar in ’58 a fost refacuta in piatra. Statuia este in mod cert inainte de ’58, pentru ca eu, ca baimarean, imi aduc bine aminte ca in anii’53-’54, statuia era acolo. O situatie similara a fost cu un monument din Baia Mare, Monumentul Ostasului Roman, facut de Ostap Andrei. La inaugurare era facut in gips si pe urma a fost transformat in piatra”, a declarat acad. prof. dr. Marius Porumb.
Asadar, in 1951, cu ocazia primei Zile a Minerului, Sfatul Popular Baia Mare i-a comandat lui Vida Gheza o statuie, insa timpul pentru a transpune in piatra lucrarea era prea scurt, asa ca s-a montat o varianta nepermanenta, dintr-un material mai usor de modelat, inlocuita in anul 1958. De ce a fost modificata varianta initiala stie doar Vida Gheza, insa de acum stim cu totii ca, timp de sapte ani, pe locul unde astazi strajuieste Statuia Minerului era o alta lucrare de arta, fapt care ar trebui consemnat macar in documentele privitoare la istoria orasului.
Sursa: Catalin Vischi