DECES – Scriitorul Mircea Horia Simionescu a incetat din viata

Mircea Horia Simionescu, unul dintre cei mai cunoscuti prozatori ai literaturii romane, a murit astazi dimineata, 18 mai, la varsta de 83 de ani, la Bucuresti. Trupul neinsufletit al acestuia va fi depus joi, 19 mai, la capela cimitirului Bellu. Inmormantarea va avea loc vineri, la cimitirul Bellu, au declarat reprezentanti ai Uniunii Scriitorilor din Romania (USR).

Alaturi de Radu Petrescu si Costache Olareanu, Mircea Horia Simionescu a facut parte din asa-numita „Scoala de la Tirgoviste”, care a deschis drumul postmodernismului romanesc.

Scriitorul Mircea Horia Simionescu s-a nascut („mirat”, cum ii placea sa spuna) pe 23 ianuarie 1928, la Targoviste, intr-o familie descinzand din ramura Bratienilor argeseni (bunica paterna, fiica a lui Ion Bratianu) si din aceea, bucuresteana, a Caciulestilor, cu intinse ramificatii in burghezia furnizoare de nume ilustre in medicina, armata, finante, drept. Tatal, Stelian, „bun in grad” (capitan) de-a lungul intregii copilarii a prozatorului, s-a stins din viata la 41 de ani. Mama, Irina, telegrafista PTT – un pedagog liberal scandalizand familia, prietenii si opinia targului -, poate fi trasa la raspundere pentru originalitatea educatiei discret personificate spre a incuraja straniul talent poetic al primului ei nascut.

Jocurile si joaca, prelungite pana in adolescenta, Mircea Horia Simionescu le-a convertit intr-o prietenie intelectuala exaltata cu tinerii de-o seama Radu Petrescu, Costache Olareanu, Petru Cretia, recunoscuti, dupa tardiva lor publicare, in anii ’70 ai secolului trecut, ca grup de prozatori rezistent la imperativele si indrumarile regimului comunist.

Mircea Horia Simionescu, datorita scrierilor sale de-o pregnanta originalitate – apropiate spiritual de I. L. Caragiale, Franz Kafka, Julio Cortázar, Jorge Luis Borges, Italo Calvino, Urmuz -, este considerat de Mircea Zaciu un trouble-fete al literaturii postbelice, iar de Adrian Marino, autorul „celei mai bune si mai bine organizate parodii antiliterare din intreaga noastra literatura”.

Insemnarile laboratorului epic al lui Mircea Horia Simionescu s-au structurat in ciclul de patru volume „Ingeniosul bine temperat” (1969, 1970, 1980, 1983), epopee a erorilor secolului, o gluma enorma a anotimpurilor in deriva.

Opera sa reuneste si volumele: „Nesfarsitele primejdii” (1978), „invataturi pentru Delfin” (1979), „Licitatia” (1985), „Paltonul de vara” (1996), „Cum se face” (2002), „Pe la amiaza” (1974), „Banchetul” (1982), „ingerul cu corp de bucatarie” (1992), „Faradelegea vaselor comunicante” (1997), „Rapirea lui Ganymede” (1975), „Trei oglinzi” (1987) si „Febra” (1998).

Ultima sa carte antuma este masiva culegere de poeme „Versete de unica folosinta” (2010).

In 1998, el a primit premiul Opera Omnia al Uniunii Scriitorilor din Romania (USR). De altfel, Mircea Horia Simionescu a fost membru al Asociatiei Scriitorilor Bucuresti, sectia Proza, din cadrul USR.
Sursa: Mediafax