Duminica dimineata la ora 6,30 pornim spre Jibou, via Ardusat. Rasaritul impresionant ne surprinde intre Coltirea si podul peste Somes. Somesul e impresionant cu undele-i lenes-adormite, sur-verzi-coclite, ce amintesc de maiestrele efecte de draperie ale vreunui sculptor clasic.
Rasfiram fara graba satele periferic codrene, nitel ingrijorati de patura de nori ce invadeaza treptat dinspre est culmile impadurite ale Muntilor Ticaului.
Din Benesat pana in Jibou cratere asfaltice sufoca brutal reveria. La asta concura nebuloasele si negurile care inghit aproape total Prisnelul si Cozla (stancariile), se napustesc hraparete asupra Piscuiului Ronei si-apoi spre pitorescul Var.
Surducul e-aproape, si mai la stanga lui.
Sub Dealul Rakoczi (sud-esticele prelungiri), dintre sarpantele ritmice de ardezie, rasare turla bisericii monument din Turbuta (sec. XVII), trasa-n tabla.
Cotim dreapta, traversam satul Chechis, cu gandul la chioreanul Chechis de la poalele Mogosei.
Razele soarelui strapung cojocul de nori valorand exemplarele coline, dealurile destul de aride, pe alocuri impadurite cu gorunet si salcam, si cateva insule de pin rosu, pe la Tihau (la vest-sud-vest de platoul romanului castru din care se mai pot vedea azi santurile de aparare si ruine ale zidurilor).
Aspectul tipic colinar, dealurile cu abrupturi gresos-conglomerate sau impresionante faleze de argila, groase de pana la cateva sute de metri, relieful profund framantat, sunt specifice pentru Podisul Transilvan si tradeaza fundul multimilenarei Mari Panonice.
Traversam Balan, Chendrea, Racas, Hida.
Asfaltul coteste stanga, spre Dragu, pe raul Dragul (in amonte).
Noi continuam spre inainte, pe directia Sanmihaiu Almasului–Zimbor.
Oprim insa pe Hida (periferia sud-vestica) pentru a admira Piatra Dracului, un martor de eroziune aglomerat-gresos ruginiu, apoi intoarcem spre centrul comunei, deviem dreapta, imediat la stanga.
In intersectia Hida–Dragu o sageata indica 8 km spre Manastirea Voivodeni (fiindca e noua, ctitorita incepand cu 2002 pe locul unei stravechi manastiri, nu ne suscita interesul) si 12 km spre Manastirea Stramba, via Sampetru Almasului.
Decidem sa luam ceva relatii deoarece, studiind excelenta harta interactiva a Salajului (www.cjsj.ro/localitati/harta7.html), constatam ca din Sampetru Almasului un drum se desprinde de pe valea Stupini (in amonte), mai apoi la o intersectie putem opta sa continuam pe valea Dreapta (in amonte), spre micutul sat Paduris, pentru a ajunge la manastire, sau pe valea Stramba (in amonte).
Pana in Sampetru Almasului asfaltul e gaunos.
In buricul satului, strivita aproape de constructia mai recentei biserici, cat o catedrala ortodoxa cu turnuri si turnulete amintind de celebra ieseana, Trei Ierarhi, neavand insa nici pe departe armonia si supletea, sau cromatica, remarcam biserica de lemn, monument istoric.
Nu oprim, o vom vizita la intoarcere.
Asfaltul s-a terminat dar drumul de tara e recent pietruit, cilindrat, excelent si nici macar colbuit.
Continuam pe culoarul larg al vaii strajuita simetric de dealuri cu pajisti aride, macesi, paducei, salcami sau paduri de goruni pe alocuri, in crestet.
La stanga sus, partial mascata de un deal, e o impresionanta faleza argiloasa verticala.
Lasam in dreapta doua apropiate stane de oi si capre.
In curand apar primele gospodarii din Paduris. Casele sunt ordonate, modeste, cu sarpante de ardezie, curti si prispe inecate sub ghirlandele tonic-verzi de vita de vie debordand de rod din soiuri hibride.
Curios, si merii sovar se rup sub povara roadei bogate iar salbaticii peri si-au scuturat fructele, frunzele virand din verde in portocaliu, ruginiu si-n final in sangeriu.
Unele gospodarii par pustii, o tradeaza bataturile asaltate de buruieni.
O varianta continua-n amontele vaii, o alta suie accentuat la stanga.
Drumul pietruit pare si mai bun aici, desi e ceva mai ingust.
Ne asteptam sa conduca intr-o vagauna izolata, specifica unei inabordabile sihastrii, dar nu.
Uriasa surpriza.
Ajunsi pe culme vedem in fata o monumentala poarta de lemn (nu mi se pare estetica, nici specifica vreunui loc ori stil).
Dincolo de ea larga curba drumului-platforma si o splendida, neasteptata, depresiune strajuita pe doua laturi de codrul de gorun, rasar gospodari rare pe celelalte doua laturi.
Noile cladiri mari, luminoase, cu sarpante de ardezie, estompeaza (aproape nimicesc), cocheta bijuterie arhitectonica reprezentata de biserica de lemn Adormirea Maicii Domnului.
Biserica a fost edificata in 1470, relativ recent restaurata, cu o flagranta particularitate a turlei sindriluite, bulbucata la baza.
Continuam spre monahalul lacas aflat, pare-se, in plina prosperitate si avant constructiv, cu gandul la Manastirea Rohia, Peri–Sapanta, Barsana sau ecumenico-monahalul cuibusor bucovinean-pcr-ist de nebunii prerevolutionare de la Dragomirna.
In dreapta ramane o cladire etajata.
In fata ei parcarea si cateva autoturisme.
Impresioneaza ordinea, aleile frumos croite, acoperite cu terasit sau ritmat placate mono sau policrom, dar mai ales miile de flori multicolore.
In fata si la dreapta, un pavilion ca o colivie de sticla ofera carti sfinte si suveniruri vizitatorilor.
In fata e cladirea administrativa, incluzand paraclisul, locul in care curand incepe slujba sfintei liturghii.
In spatele acesteia o constructie si mai mare cu alura de hotel, mai degraba decat monahal-recluzive chilii.
Speram degeaba sa vedem vreo preacuvioasa fata bisericeasca si pornim spre bisericuta monument.
Lasam la stanga paraclisul de vara, frumos imbinat din grinzi de molid baituit, si aici florile conferind puritate, caldura, drag de viata si paradisiaca spiritualitate.
Ocolim bisericuta apoi intram prin usa laturii sudice, obligati de scundimea edificiului la o pioasa plecaciune smerita, dand cu ochii de frumoasele fresce cu teme biblice ale pronaosului, distruse in mare parte in multele secole trecute. Intram in naosul la fel de mic, cu bolta semicirculara, afumata, cu frescele aproape complet distruse, putand descifra insa epitaful in chirilica de deasupra usii.
Un candelabru atarna deasupra altarului.
Remarcam imediat particularul reprezentat de un alb porumbel-simbol de deasupra lumanarilor acestuia. Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, Dulcele sarut in limbajul profan al mirenilor, facatoarea de minuni, e in fata altarului, pusa-n valoare de lumina calda, pogorata parca din ceruri deasupra-i.
Pictura interioara si icoanele pictate pe lemn in 1742 sunt atribuite ieromonahului Domintian.
Iesim pe cand soarele a saltat binisor peste gorunet.
Constatam ca, desi constituie piesa de rezistenta, obiectul concret al intregului ansamblu monahal, biserica Manastirii Stramba e treptat harazita uitarii.
Se preconizeaza inaltarea aici a unei grandioase biserici pentru care, pe toate caile mediatice, inclusiv pe net, se solicita donatii.
Intram in paraclis, atrasi de inganarile duhovnicesc-nazale ale preotului ce savarseste slujba duminicala.
Pe o masa acoperita cu tesatura alba remarcam carti sfinte, brosuri, ghiduri, cateva icoane pe sticla sau lemn, toate cu preturile etichetate, alaturi de ele cutia milosteniei in care poti pune contravaloarea obiectului luat ca suvenir sau personala donatie modesta (cei cu dare de mana trebuie s-o faca in contul bancar).
In curand grandoarea, aroganta, ostentatia, opulenta, marketingul monaho-ecumenico-turistic vor strivi samburele primordial de sacralitate si mezalianta cu divinitatea, bisericuta multicentenara de lemn Adormirea Maicii Domnului iar showul monahal, nu doar in zi de hram, va fi tot ceea ce va mai avea importanta, precum in similare, grandioase reprezentatii bisericesti digital si megadecibelic amplificate.
Am aflat de aceasta manastire prima data (in urma cu vreo doua saptamani) de la amicul geolog D. Istvan apoi de la parintele Teofil Laurentiu Iordache, in prezent staretul Manastirii Adormirea Maicii Domnului din Chendrea, comuna Balan judetul Salaj.
Aproape de Paduris si Manastirea Stramba, sfintele lacasuri romanesti au fost incendiate de austriacul general Bucow la Popteleac, Stoboru, Simisa, Ciocmani, Chechis sau Brebi.
La nicio suta de metri sud de biserica manastirii sunt gospodariile din Paduris.
Intr-o monografie a Ardealului, Manastirea Stramba figureaza ca un mic centru cultural, locatie a uneia din primele scoli ardelene cu rol in conservarea si cultivarea traditiilor si obiceiurilor locului, aflam din brosura tiparita de Manastirea Stramba.
Prin ceea ce se intreprinde insa acum aici, se pare ca scopurile primare nu sunt deloc perpetuate, dupa directia si tenta data de staret lacasul urmand mai degraba a raspunde curand unor pragmatice directive ecumenico-turistice, riscand chiar sa derapeze-ntr-un select-prohibitiv cuibusor histrionic de nebunii.
Plecam spre Sampetru Almasului.
Oprim si vizitam (pe dinafara, fiindca usa lacasului era lacatuita) biserica monument cu hramul Sfintii Apostoli Petru si Pavel, datata 1494, de la poalele dealului Simisna–Stupini, cu o pictura interioara valoroasa realizata in sec. XVIII.
Glasul de tenor al preotului, acompaniat de divinul cor femeiesc, se revarsa fast asupra tintirimului ingrijit, izoland parca multiseculara biserica.
Prin despicatura usii armata cu gratii ruginite si prin impaienjenitele ferestre sparte, incercam sa evaluam interiorul, frescele, avem doar sansa de-a descoperi o exterioara, grav deteriorata, fresca exterioara, de pe fatada sudica iar in partea estica, in exteriorul altarului, o nemaivazuta ornamentatie floral-stelara cioplita-n lemn, pe langa simbolica franghie impletita din stejar ce pare a tine-n indisolubile chingi peretii patinati de multele anotimpuri.
Nu mai oprim pana in fata bisericii de lemn, monument istoric relativ recent restaurat (2004), din Baica, din pacate si ea ferecata cu lacate duble, cu tintirimul ingrijit.
Aceasta e putin mai noua decat cele Paduris si Sampetru Almasului.
Are hramul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril si a fost inaltata in 1643, sculptura si pictura interioara fiind datate sec. XVIII.
Decidem sa nu trecem acum din Hida spre Miluani, pentru a vizita biserica de lemn cu hramul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril, ridicata in 1783 si Adormirea Maicii Domnului, a fostei Manastiri Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril, datata sec. XVI, ci sa continuam catre Racas pentru a vizita o alta bijuterie din lemn, recent restaurata, cocotata pe un delut, langa tintirimul strajuit de pruni.
Ne atrag atentia de la inceput ferestrele extraordinar de mici, decupate in grinzile ce constituie peretii, cu geamuri impaienjenite, uneori protejate cu restaurate ornamentatiii din fier forjat.
Prispa sudica e splendida, sustinuta pe stalpi de stejar sumar dar cu deosebit simt artistic ornamentati. E interesanta fixarea capriorilor cu cuie de lemn.
Printr-o ferestruica, amintind de medievalele ochiuri de tragere pentru flintasi, putem vedea pristolul cioplit rotund, precum o piatra de moara, in gresie din partea locului si sustinut de un stalp de stejar infipt in pardoseala altarului iar pe pereti fresce pictate pe lemn, destul de bine conservate (biserica si pictura a fost restaurata de Dana Postolache, Dan Art SRL in 2004).
Biserica monument din Racas, datata sec. XVIII, are hramul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril.
Plecam spre Chendrea si Balan.
Intrebam, fara sansa, de accesul spre satele Joseni (cu o biserica monument din 1695, cu hramul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril) si Cricova (cu o biserica monument istoric avand hramul Adormirea Maicii Domnului, fiind datata sec. XVII).
Lasam pentru altadata vizitarea lor, poate impreuna cu Conacul Hatfaludy din Hida (sec. XIX ), biserica Adormirea Maicii Domnului din satul Solomon, comuna Garbau, datata sec. XVIII. Aici vom putea admira si Castelul baroc Haller, datat 1776.
Preferam sa oprim aici demersul nostru spiritual-educativ si ne indreptam spre Galgau Almasului.
Traversam raul Almas in dreptul bisericii cu inalta sulita argintie.
Abordam spectaculoasele aglomerate gresoase numite de localnici „Pe Pietre„.
Peretii galben-ruginii sunt pe alocuri separati de falii verticale infiltrate de izvoare, pe alocuri invadate de vegetatie, de la iarba neagra (Caluna vulgaris) la mesteceni, aluni…
Mai intram o data in galeria afunda de vreo 20 m, inalta de-un stat de om, larga de aproximativ 1,5-1,8 m, metodic cioplita cu tarnacopul in gresiile bej-ruginii, fara a ne lamuri deloc cu ce scop.
Pranzim la umbra codrului, taifasuind, apoi o luam spre Surduc.
Proiectam pentru altadata vizitarea Castelului baroc Jozsica, datat sec. XVIII, fost SMA, azi sediu de firma. Tot cu aceeasi ocazie vom continua spre Rastoci, trecand pe la biserica Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril din Toplita (datata 1700) si Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril din Soimuseni, inaltata in 1736, pictata in 1863, totul combinat insa cu peisagisticele (geologicele sau speologicele) minunatii salajene, atat de putin cunoscute si nemeritat lasate prada uitarii, adesea ireversibilei lor deprecieri.
Foto: Manastirea Stramba (Paduris) – biserica si paraclisul de vara
Sursa: Lucian Petru Goja