Am pierdut controlul industriilor de energie, de mâncare, de chimie, de apărare – adică nevoile de bază ale unei țări – și suntem obligați să aducem totul din import.
Am închis 7.000 de fabrici care până în 1995 erau vârfuri ale industriei internaționale, exportam peste tot autovehicule agricole și de transport, echipamente industriale de chimie, produse chimice, apărare etc.
Cluj-Napoca era cel mai mare exportator de ceramică, Sibiu de covoare, Lugoj de mătase, București de electronice, ca să enumăr doar orașele în care am trăit și despre care știu că fabricile respective au fost închise și în locul lor au apărut mall-uri, clădiri de birouri sau rezidențiale.
Dar toți românii pot confirma cum s-au închis fabrici în orașele în care trăiesc. Nu am pus nimic în locul acestor fabrici, totul acum vine din import și România este vulnerabilă în toate felurile, sperând că la o adică ne ajută UE.
Mai mult, închizând structuri industriale am lichidat școli, licee, facultăți, am distrus tot sistemul de educație care era cuplat la piața muncii.
Ungaria a investit în tehnologie, a avut strategii industriale în zone de progres, cel mai bun exemplu este industria sănătățîi, unde țara este aproape independentă de importuri.
Întrebarea este cum poate Domnul Kelemen Hunor să îi convingă pe Domnii Nicolae Ciucă și Marcel Ciolacu că avem nevoie urgență de industrializare strategică și de industrie de energie, mâncare, chimie și apărare și cum poate atrage noi investitori dacă aducem în discuție taxarea progresivă, taxa de solidaritate și taxa windfall, termeni care pun pe fugă orice companie care ar putea fi interesată să investească în România.
– Servicii de creare site web
