Un tată îndurerat aduce la Hristos pe fiul său bolnav, stăpânit de duh rău și aruncat în chinuri cumplite. Ucenicii, deși încercaseră, nu reușiseră să-l vindece.
Atunci Iisus, cu o blândețe plină de putere, îl ridică pe copil și-l face sănătos, iar în tăcerea care urmează rostește cuvintele ce străbat veacurile: „Dacă veți avea credință cât un grăunte de muștar, veți muta munții…”
Această Duminică, a 10-a după Rusalii, este despre neputința omenească și puterea divină. Despre lacrima unui tată și mâna lui Hristos care ridică. Despre cum bolile sufletului și ale trupului nu se biruiesc prin vorbe, nici prin înțelepciunea oamenilor, ci prin credință vie, rugăciune și post.
Și poate că fiecare dintre noi e uneori ca acel copil, prins între zbuciumul lumii și dorul de libertate, aruncat de ispite în prăpăstii adânci.
Dar în fața Mântuitorului există o singură ieșire: credința. Ea mută munții dinlăuntru, ea luminează întunericul, ea dă putere rugăciunii.
Astăzi suntem chemați să învățăm smerenia ucenicilor, curajul tatălui și puterea credinței. Pentru că Dumnezeu nu caută eroi desăvârșiți, ci inimi deschise.
– Servicii de creare site web
