In scopul prevenirii consumului de droguri, Inspectoratul de Politie al Judetului Maramures, in colaborare cu Centrul de Prevenire, Evaluare si Consiliere Antidrog Maramures, continua seria de actiuni proactive pe linia consumului de plante etnobotanice, intr-o campanie, initiata la nivel national, ce poarta sugestivul titlu „Dependenti de Libertate”.
Actiunile operative, de patrulare si supraveghere in zonele identificate cu risc, de consiliere in institutii de invatamant sau sociale, vor fi completate cu informarea publicului larg, prin scrisori deschise, inspirate din marturii reale ale persoanelor care au trait sau trec inca prin realitatea grava a consumului „plantelor de vise”.
Substantele au fost interzise pe piata, dar toata lumea e constienta ca noi substante si hibrizi vor aparea; daca portile unui „grow-shop” au fost inchise in strada, s-au deschis altele pe un site internet.
Pentru ca este vorba de foarte multi bani in joc, cei care „vand vise” nu se vor lasa cu una cu doua. Este bine sa incercam, pe cat se poate, sa ne informam si sa cunoastem cat mai multe din efectele negative ale acestor plante, care exploateaza vulnerabilitatile fiintei umane.
Redam mai jos una din scrisorile deschise, din partea unor parinti care au avut dorinta de a impartasi prin ce au trecut. Multumim pe aceasta cale institutiilor de presa si altor sisteme de informare, care vor transmite mai departe mesajele noastre de sensibilizare a opiniei publice impotriva consumului de plante etnobotanice, alcool si alte substante psihotrope.
”Imaginati-va marea noastra surpriza cand am aflat ca fiul nostru de 16 ani era dependent de alcool si, apoi, de plante halucinogene. Credeam ca orice adolescent trece prin experimente cu bere si tigari, in tineretea noastra am facut la fel, dar nu ne-am putut imagina ca astfel se poate pasi pe spirala care duce la dependenta de alcool, halucinogene si Dumnezeu stie ce altceva… Am aflat de la altii si tarziu ca fiul nostru era alcoolic si consuma “ingrasaminte”.
Imaginati-va putin socul nostru, suntem o familie respectabila, care traieste printre favorizatii societatii, intr-o casa mare, in cel mai bun cartier, cu slujbe foarte bine platite. Adica avem de toate ca sa ducem o viata indestulata, printre cele mai bune familii din oras, respectati, buni contribuabili la biserica dar…fiul nostru, unicul si adoratul, intrase in stapanirea alcoolului si a drogurilor usoare.
Era ceva absolut necunoscut pentru noi, nimeni din anturajul nostru nu trecuse prin asa ceva. Nu stiam nimic. Si eram grozav de socati. La inceput, am fost foarte furiosi si suparati pe el, dar si unul pe altul, intre noi, parintii, cum de asta ni s-a putut intampla noua? Cine e de vina? Am aflat insa foarte repede ca asta se poate intampla oricui, alcoolul si substantele astea pun stapanire pe tine indiferent cine esti, nu se uita daca esti bogat sau sarac, tanar sau batran, educat sau nu. Iti dau peste cap intreaga viata daca le lasi.
Ni s-a spus adesea: “nu poti sa faci nimic cu adevarat sa-ti opresti copilul de la a experimenta droguri sau alcool, toti stiu ca este ilegal, ca sunt periculoase, toti stiu ca poti muri intr-un accident de masina beat la volan sau sa-ti pierzi mintile intr-o criza. Totul tine de alegere, poti sa iei sau nu, poti sa continui sau sa te lasi”. Asta-i lectia pe care am invatat-o, ca, slava Domnului, putem sa alegem, sa nu consumam deloc sau sa ne lasam daca am inceput. In cazul nostru insa, acest ”sa ne lasam”, a fost mai negru decat orice cosmar inchipuit vreodata.
Va puteti imagina indignarea noastra cand ni s-a spus ca, odata intrati in jocul dependentei, sa ne pregatim de ce e mai rau, caci putem fi chemati oricand sa ne identificam fiul la inchisoare, spitalul de nebuni sau la morga. Ni s-a parut sarcastic, dar aceste cuvinte ne-au motivat. Nu fiul nostru, am zis. Nu el. A trebuit sa intelegem ca fiecare dependent are o poveste a lui si tine doar de persoana. Daca scapa sau nu de dependenta este in intregime un fenomen individual.
Unele povesti sunt triste, altele mai fericite; noi nu am putut sa controlam viata si deciziile copilului nostru, doar sa fim acolo tot timpul si sa-l adunam din resturi cand a fost nevoie, sa-l punem din nou pe sine. Pana la urma, a venit intr-o zi acasa si ne-a spus: “Sunt obosit, ajutati-ma!”
Ne-ar placea acum sa va spunem ca toate s-au rezolvat si ca “am trait fericiti pana la adanci batraneti”. Dar nu este asa. Dupa a patra cura de dezintoxicare, pot doar sa spun ca fiul nostru s-a intors la scoala si speram ca-si va lua bacul. Nu trece o zi fara sa-i scrutam fata pentru a cauta semnele unei noi caderi in capcana viselor artificiale. Dar asa simtim noi, sa fim langa el.
Cateodata, nu ai la indemana decat speranta iar noi, prin aceasta marturie, incercam sa aratam ca este speranta intotdeauna, pentru cei pe care ii iubim.
Cu drag,
Mama si tatal unui dependent.”
Sursa: IPJ Maramures