Joi se împlinesc nouă decenii de la nașterea Arhimandritului Serafim Man, fost stareț al Mănăstirii Rohia din județul Maramureș. A fost fiu duhovnicesc al vrednicului de pomenire Arhiepiscop Justinian Chira și părinte duhovnicesc al monahului Nicolae Steinhardt.
S-a născut la Boiereni, județul Maramureș. Fiind al cincilea copil al familiei Vasile și Terezia Man, a primit la botez numele de Ștefan. S-a închinoviat la Rohia când avea doar 17 ani, starețul din acea vreme fiind viitorul Arhiepiscop Justinian Chira.
În 1957 a primit hirotonia ca ieromonah de la Episcopul Nicolae Colan al Clujului, iar în 1979 a absolvit Institutul Teologic din Sibiu, având ca temă a lucrării de licență „Activitatea Mănăstirii Rohia pe plan religios și gospodăresc”.
În urma Decretului 410/1959 emis de autoritățile comuniste, toți viețuitorii mănăstirii au fost dați afară, deoarece erau tineri. Ieromonahul Serafim Man a fost numit preot paroh în parohiile Cupșeni, Băiuț, cu filia Poiana Botizei, și Costeni, cu filia Dobric, iar vrednicul de pomenire Arhiepiscop Justinian Chira, pe atunci protosinghel, a fost singurul rămas în mănăstire.
Ieromonahul Serafim Man a desfășurat în parohiile care i-au fost încredințate ample lucrări administrative și multă lucrare pastorală și duhovnicească.
A putut reveni în Mănăstirea Rohia, chemat de starețul său, abia în 1971, iar în 1973 a preluat stăreția.
Ca stareț a rânduit mai multe slujbe, a instituit oferirea de mese calde pentru pelerini de sărbători și a realizat numeroase lucrări edilitare: aducerea curentului electric și a apei potabile, clopotele și clopotnița, zidul de sprijin din incinta mănăstirii și camere suplimentare, „Casa cu Paraclis”, „Casa Poetului”, „Altarul de vară”, poarta din sat și pangarul mănăstirii.
În anul 1979, Paraclisul „Izvorul Tămăduirii” a fost pictat și s-au realizat iconostase atât pentru biserica veche, cât și pentru paraclis.
Starețul Serafim Man este cel care l-a primit în obștea Mănăstirii Rohia pe cărturarul Nicu-Aureliu Steinhardt, pe care l-a tuns în monahism în data de 16 august 1980, dându-i numele de Nicolae.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a acordat rangul de Arhimandrit în 1982.
Din motive de sănătate, în 1984, s-a retras din stăreție prin pensionare, medicii acordându-i la un moment dat doar câteva ore de trăit în urma unei suferințe oncologice care dura de câțiva ani. Cu toate acestea, Dumnezeu i-a redat treptat sănătatea și a mai trăit 30 de ani.
După anul 1990, când a început să reînvie monahismul, pe lângă slujirea la Mănăstirea „Sfânta Ana” de la Rohia, a contribuit și la dezvoltarea mănăstirilor Cășiel, Breaza, Rohița, Dealul Mare și Lăpușul Românesc.
A fost duhovnicul monahilor și monahiilor din mănăstirile amintite, dar și al celor de la Bârsana, Habra, Dobric, Lunca Apei, precum și a mii de credincioși.
A trecut la Domnul în 12 februarie 2013, și este înmormântat în cimitirul Mănăstirii Rohia, alături de ceilalți stareți și monahi ce au viețuit în acest sfânt locaș. (basilica.ro)
– Servicii de creare site web
