Ieud nu este doar un sat din Maramureș. Este un legământ. O stare. O cămașă cusută cu rădăcini, purtată cu demnitate în România și dincolo de hotarele ei. Iar printre cei care au știut să o poarte ca pe o mărturisire vie s-a numărat și Gheorghe Chindriș a lu’ Vălenaru – om al faptelor, al tricolorului și al credinței neclintite în valorile neamului.
Textul de mai jos nu este doar o amintire. Este o declarație de recunoștință și de dor al Andei Horoba. Cunoscuta interpretă a postat un mesaj sfâșietor pe pagina personală de pe o rețea de socializare în memoria lui Gheorghe Chindriș.
_________________________________________________________
Ieudul, Maramureșul, România, au văzut lumea asta prin cămeșa lu’ Deorge Chindriș a lu’ Vălenaru.
🇷🇴Acest text trebuia să înceapă în mii de feluri. În fiecare zi altă introducere și, totuși, nu am folosit-o pe nici una dintre ele pentru că încă aștept să vină și să stau de vorbă cu el.
🇷🇴Adică, de ce să scriu când el este încă aici? Nu, nu a murit. Nu simt asta. Eu știu că va veni să-l întreb de ce nu mai e “groaznic de bine”? Sau de ce nu mai poate fi “It’s ok!”, când astea două mă linișteau atât de tare fix atunci când aveam cea mai mare nevoie și eram neliniștită, nervoasă și supărată pe lume. La el totul avea o cale, un răspuns, un echilibru, un răsuflu.
🇷🇴Gheorghe Chindriș a lu’ Vălenaru. Și punem punct. Ce nume cu greutate. Ce om extraordinar. Ce suflet viu. Ce ființă dornică să-și ducă sufletul într-o altă dimensiune prin fapte mărețe.
🇷🇴Gheorghe Chindriș este/a fost CEL MAI MARE SUSȚINĂTOR al meu. Al Fraților Chindriș, logic, împărțeau același sat, dar eu? Eu, totuși, o străină pe care, chiar dacă unii și alții o dezbrăcau de portul de Ieud, dorind ca ea să îmbrace, pentru vecie, portul ei de acasă, din Bistrița-Năsăud, el o îmbrăca din nou și o punea să reprezinte cu și mai mare ardoare și responsabilitate, Ieudul, punând în mâna ei o sarcină prea grea pentru un om care nu este de-al locului (într-o zi vă voi spune și despre asta).
🇷🇴Există mai mulți susținători, dar susținători care rămân în taină și pe care îi pierzi. Susținători pe care nu-i auzi. Și credeți-mă, avem nevoie să auzim, să vedem, să simțim cu toată ființa. El ne-a demonstrat asta, PRIN FAPTE, nu doar prin vorbe. Ne-a spus “Sunteți groaznic de buni, vă iubesc!”, semnul exclamării încă nu s-a pus pentru că, prin fapte, ne-a și demonstrat asta.
🇷🇴Nu-l chemai și venea. Știa că TREBE. Dar nu venea oricum. Venea cu clop, cămașă, cojoc, curea, gatii, cizme (sau dacă era iarnă, era îmbrăcat atent și impecabil în portul popular de iarnă) și nelipsitul tricolor, ca ce-i care nu cunosc portul din Ieud, Maramureș, să cunoască, batăr, că e Român. Cel mai român dintre noi. A, și venea și cu telefonul lui, ultimul răcnet, ca să fie sigur că îi promovează, așa cum se cuvinte, pe Frații Chindriș și Anda Horoba.
🇷🇴Era omul care te cinstea chiar și prin imaginea cu care ALEGEA să se afișeze, în primul rând pentru el, atunci când venea să te însoțească la drum. Familia nu se prezenta alături de noi așa cum o făcea el. El cunoștea IMPORTANȚA MAJORĂ a acestor lucruri. Ne era cinste să umblăm cum el. Eram onorați să știe lumea că ne cunoaște. Nu că îl cunoaștem, că ne cunoaște. I-a iubit pe toți, dar în toată iubirea asta, a fost selectiv și noi am avut onoarea să ne aleagă și să ne susțină.
🇷🇴De acceptat? Nu mi-a acceptat ideile, a fost chiar de acord cu ele. Cu toate. Era impresionat de toate ideile mele pe care unii sau alții le considerau nebunești, deplasate. Adică, în momentul în care erai apreciat de un om ca el, puteau să vină mii de Neica Nimeni și să-ți spună că ai luat-o razna, știai, clar, unde e adevărul. El știa cine sunt și ce zace în mine și avea mare încredere în tot ceea ce era Anda Horoba, om și artist. Asta îmi dădea elan. Te făcea să te simți mare, special, valoros, de trebuință.
🇷🇴Dacă l-aș fi sunat, mâine, să îi spun să oprească toate trenurile din țară pentru că eu am de filmat un clip, mă credeți că ar fi făcut asta în secunda doi? Și cum a zis domnul ȘUȘCĂ în discursul pregătit pentru înmormântare, “Nu pe omenia mea, ci pe omenia lui.” Alții ar fi zis că sunt nebună, ce idei sunt astea, să cobor cu picioarele pe pământ. Gheorghe Chindriș de-abia ar fi așteptat să vină un tânăr și să-i înmâneze această provocare.
🇷🇴A fost omul acela NEBUN de fain pentru care “imposibilul” nu se găsea nici măcar în dex. Îl savuram când îmi vorbea. Îi savuram miliardele de poze, postate de pe toate continentele și din toate locurile pe unde mergea, așa cum dau eu o fugă până la bunica și înapoi. De ce posta atâtea poze? Eu cred că nici măcar acelea nu erau suficiente pentru a ne arăta cu câtă fală și mândrie își purta cămeșa de maramureșean, PESTE TOT. Niciodată nu era prea cald, prea greu, prea incomod, prea mult, prea frig, prea nepotrivit pentru a-și îmbrăca haina care spunea totul despre DRAGOSTEA lui pentru NEAMUL ROMÂNESC. Ne-a demonstrat, prin tot ceea ce a făcut că nimeni și nimic nu are voie să fie mai presus decât valorile noastre strămoșești și că, pentru a le promova, e nevoie SĂ FACI, nu doar să caști gura. Gura ne e la îndemână, putem, oricând, minții cu ea, dar ca să faci, și un singur pas înainte, e nevoie de efort. Comoditatea nu era pentru el.
🇷🇴Din lipsă de educație, foarte mulți frați români percep portul popular ca pe ceva la care trebuie să te cobori pentru a-l îmbrățișa. Un om atât de mare precum Gheorghe Chindriș ne-a învățat și ne-a demonstrat faptul că pentru a îmbrăca portul popular este nevoie să urci și să țintești sus. Să-l aperi pentru că te va apăra. Să-l cinstești pentru că te va cinsti. Gheorghe Chindriș a fost un om MANIFEST. Dacă din modelul lui, exemplul lui, stăruința lui nu învățăm nimic, vom tinde tot mai tare spre pierderea identității.
🇷🇴Ați fost un tricolor care a unit. Mare Om. Mare Spirit. Mare Binefăcător.
🇷🇴Aș scrie până m-aș hrăni și tot nu v-aș putea cuprinde în cuvinte.
🇷🇴Domnu’ Chindriș, vă iubesc și vă mulțumesc pentru toate! Vă mulțumim pentru cărările deschise, ornamentate cu TRICOLOR pe care le-ați lăsat în urma dumneavoastră! Mare pagubă ne-ați făcut! Să înveți să trăiești fără un om care a susținut tot ceea ce alții degradează? Aiurea. Eu nu am cum să fac asta pentru că stâlp ca dumneavoastră, nici nu are rost să cauți, n-ai să găsești.
🇷🇴Și încă ceva, Domnul Chindriș a fost socru mare (alături de mătușa Niță, o femeie extraordinară din Ieud) în proiectul artistic “Nuntă între hotară”, nu l-o chemat nimeni până în capăt, ci doar la prima filmare care a avut loc în Ieud, n-am vrut să-l port până în Bistrița-Năsăud, dar cum să refuzi un asemenea gest și o asemenea întrebare venită din partea unui om atât de drag și bun și implicat și de ajutor, “No, cu ce mașină merem?”. Mi s-a umplut inima când am auzit. A fost o bucurie imensă.
🇷🇴Dumnezeu să vă primească în Împărăția Sa! Să nu ne uitați! Noi nu o vom face, plus că mai avem niște planuri de dus la bun sfârșit, aveam multe, dar pe acestea ați apucat să ni le împărtășiți. Urât că ne-ați lăsat fără cel mai șmecher ghid, groaznic de rău!
🇷🇴Orfani de tatăl artistic. 🕯️
– Servicii de creare site web
