Ii intalnim pe prispa casei, spalandu-se pe fata, pregatiti sa mearga in zi de duminica la biserica. Pun busuoic la icoane, si-i invata pe nepoti sa se roage. „Pe masura ce suntem mai putin tineri, batranii ni se par mai putin batrani, s-ar spune ca timpul ne da noua anii, pe care ii ia de la ei”. Cu ei avem visele cele mai frumoase, cu ei intelepciunea lumii renaste. Ceasul le aminteste de cutia cu medicamente. Au ochii stralucitori, sunt imaginea strugurilor copti intr-o zi frumoasa de toamna. Si cu toate acestea, putini oameni stiu sa fie batrani.
Traim mereu cu convingerea ca inca suntem departe de batranete. Apoi, ne-o dorim usoara si plina de afectiune. Ne daruim intelepciunea, suntem gata sa facem pace in noi si in sufletul celorlalti. Varsta aceasta de aur trebuie sa fie ferita de umilinte.
Sfatul batranilor de altadata administra mersul normal al comunitatii. Sfatul judeca faradelegile si cand trebuiau sa plece la intalnirea cu zeii, era petrecere in sat…
Cei care au varsta intelepciunii, ar trebui sa gaseasca timp pentru petrecere si rugaciune. Sunt semnele acestui popor care a supravietuit in istorie. Batranii, cand stateau alaturi de scaunul domnesc, in tara mergea bine.
Cand batranii au fost lasati sa colinde singuri pe drum, am avut momente de ratacire, fiinta noastra s-a clatinat in Univers. Sa le redam acest statut, dreptul de a face sfat si tara aceasta se va intoarce la sarbatori.
Batranii sunt copiii din noi si de aceea toate civilizatiile lumii au avut un mare cult pentru stramosi. Batranii sunt oglinda in care ne privim copilaria si putem surade fericiti.
Catalin Chereches,
deputat de Maramures
Sursa: Advertorial