Sâmbăta lui Lazăr. Sărbătoarea are o semnificație profundă pentru credincioși. Este ziua în care Iisus Hristos l-a înviat din morți pe Lazăr. Potrivit rânduilelilor bisericești, la fiecare pomenire a celor adormiți, Lazăr este chemat să se roage pentru ei: „…pentru rugăciunile Sfântului și Dreptului Lazăr cel înviat a patra zi din morți…”
Învierea lui Lazăr înseamnă biruința vieții asupra morții, iar pentru credincioși este invitația sau chemarea de a ieși din moarte și de a intra în Viață prin Hristos, Domnul Vieții. De asemenea, Învierea lui Lazăr întărește credința oamenilor în Învierea de Apoi.
În Sâmbăta lui Lazăr se coc și se împart ”plăcintele lui Lazăr”.
De asemenea, în Sâmbăta Floriilor copiii colindă pe la vecini şi la prieteni cu crenguţe de salcie sfinţite la biserică de preotul satului. În colindul lor se regăsesc urări de bine şi de sănătate.
Sâmbăta din ajunul Floriilor este cunoscută și pentru faptul că se fac pomeniri pentru sufletul rudelor decedate.
În toate bisericile se sfințesc preparatele aduse de femei, care mai apoi vor fi oferite pentru sufletele celo adormiți.
La casele gospodarilor colindă fetele din localitatea respectivă , purtând pe cap cunune cu flori de câmp. În colindele lor se povesteşte despre moartea nefericită şi despre înmormântarea unui tânăr pe nume Lazăr.
De sâmbăta lui Lazăr, femeile de la sate nu au voie să toarcă deloc și nici să coase. Dacă fac acest lucru, morții lor care stau la poarta Raiului pot reveni pe pământ și nu vor avea deloc intenții bune.
În unele zone, credincioșii nu spală și nici nu fac treburi casnice sau la câmp, pentru a nu fi pedepsiți de Lazăr, încă mânios pe mama sa. Se spune că tânărul ar fi poftit la niște plăcinte, însă mama sa nu a putut să i le facă pentru că torcea.