„Mi-am făcut un examen de conștiință. Am trecut în revistă toate suferințele și mizeriile prin care am trecut de-a lungul pușcăriilor, al anilor de detenție, al persecuțiilor post-penitenciare. Dacă ar fi să aleg, aș opta pentru același destin”, afirma Seniorul Corneliu Coposu. Oare câți dintre politicienii zilelor noastre ar putea afirma același lucru, fiind convinși că ar prefera ani grei de pușcărie, umilințe, bătăi și înfometare doar pentru a nu se dezice de propriile convingeri?
Corneliu Coposu a văzut lumina zilei în comuna Bobota din județul Sălaj, la 20 mai 1914, în familia protopopului greco-catolic Valentin Coposu. A absolvit Liceul din Blaj, devenind apoi licențiat al Facultății de Drept din Cluj-Napoca și obținând ulterior titlul de doctor în drept. Între anii 1935-1937 a fost președinte al Partidului Național Țărănesc (PNȚ), președinte al Tineretului Național Țărănesc și al Tineretului Democrat în 1938 și secretar politic al lui Iuliu Maniu, în perioada 1937-1947. A fost ales președinte al Filialei Sălaj a PNȚ în anul 1945, ocupând și funcția de secretar general adjunct al PNȚ, ales în 1946 și secretar al Delegației Permanente, în perioada 1946-1947. În noiembrie 1946, Corneliu Coposu a fost ales deputat de Sălaj.
În vara anului 1947, Corneliu Coposu a fost arestat și condamnat de regimul comunist la muncă silnică pe viață pentru „înaltă trădare a clasei muncitoare și crimă contra reformelor sociale”, împreună cu alți fruntași ai PNȚ. A executat 17 ani și jumătate de închisoare, din care 8 de izolare totală, în regim de exterminare și perindându-se prin mai multe pușcării.
Era în vârstă de 33 de ani când a fost arestat, asistent universitar, doctor în drept și secretar al lui Iuliu Maniu. Era căsătorit de 5 ani cu Arlette Coposu, o femeie sclipitor de inteligentă. Corneliu Coposu era un bărbat voluminos, cântărind peste 100 de kilograme, dar la ieșirea din temniță avea conformația unui copil, cu hainele fluturându-i pe trupul extrem de slab. Arlette Coposu a executat și ea 14 ani de pușcărie, fiind arestată în 1948 și acuzată de spionaj pentru statul francez. Au fost amnistiați amândoi în anul 1964 și imediat Arlette a fost diagnosticată cu cancer de col uterin. S-a stins în 1966.
Suferința Seniorului Coposu nu a luat sfârșit odată cu ieșirea din temnițele comuniste. Au urmat doi ani și jumătate de domiciliu forțat în Bărăgan. Întors la București, a fost în permanență urmărit de Securitate, fiind nevoit să muncească în construcții pentru a-și câștiga existența. Totodată, a continuat și activitățile politice clandestine, bazate pe ideile național-țărănești.
Crezând că țărănismul poate fi readus la viață după comunism, la sfârșitul lui decembrie 1989, Corneliu Coposu a reintrodus în viața publică PNȚ, cu numele de Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat (PNȚCD), al cărui președinte a fost până la moarte, în 1995. A fost huiduit, calomniat, jignit, dar nu s-a abătut din drumul lui, fără a accepta compromisuri și susținând ideea de monarhie, în care credea cu toată convingerea. A reprezentat partidul de care nu s-a dezis niciodată ca senator, ales la 27 septembrie 1992, pe lista Convenției Democrate Române (CDR).
Seniorul a plecat din această lume la 11 noiembrie 1995, la vârsta de 81 de ani, iar moartea sa a produs schimbări majore în mentalitatea oamenilor. Zeci de mii de români au trecut pe la căpătâiul marelui om politic, pentru a-i aduce un ultim omagiu, începând de la simpli țărani până la mari oameni de afaceri sau demnitari. După moarte, Corneliu Coposu a reușit să stârnească admirația oamenilor, poate și pentru a întări ceea ce afirma când era în viață: „Niciodată nu mi-am pierdut încrederea în oameni”.
– Servicii de creare site web
