„Vreau să trăiesc în siguranță!” – Apel disperat al unei femei cu dizabilități din Baia Mare: „Tăcerea nu mai e o opțiune”

O femeie cu dizabilități locomotorii trage un semnal de alarmă dur în legătură cu condițiile inumane și periculoase în care este nevoită să trăiască, într-un bloc de locuințe sociale lăsat în paragină de autorități. Mesajul său, distribuit pe rețelele de socializare, a devenit viral: „Nu cer milă. Cer doar un trai normal, sigur și respectuos – așa cum merită fiecare om.”

Femeia locuiește într-un bloc de locuințe sociale din Baia Mare, pe care îl descrie ca fiind complet abandonat de autorități: fără măsuri de siguranță, fără minimă decență, fără reguli.

Interfonul blocului, montat dar niciodată funcțional, este simbolul neputinței: „Am fost obligați să plătim pentru un sistem care nu ne protejează în niciun fel.”
Accesul necontrolat a transformat imobilul într-un spațiu nesigur, unde persoane fără adăpost dorm frecvent pe palier.
De la etajele superioare se aruncă zilnic pungi cu gunoi, resturi de mâncare, sticle și borcane. „Cioburile îmi distrug roțile scaunului rulant. Fiecare ieșire e un risc de accidentare.”

O viață în izolare și frică

Aflată în scaun rulant electric, femeia povestește că a ajuns să iasă din casă doar în cazuri strict necesare, din cauza fricii și a obstacolelor din jur.
„Este o formă de agresiune tăcută și zilnică. Nu trăiesc, supraviețuiesc. Mă mișc printre cioburi, printre câini liberi, printre oameni care urlă zi și noapte.”

Avertisment înainte de sezonul rece

„Mă gândesc cu groază la toamnă și la iarnă. Mirosul de mucegai, umezeala, frigul… toate vor reveni. Și autoritățile vor tăcea din nou. Dar eu nu voi mai tăcea.”

Femeia face apel public către instituțiile locale și naționale:

• Primăria Municipiului Baia Mare
• Poliția Locală Baia Mare
• Direcția de Asistență Socială
• Garda de Mediu
• Mass-media

Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități (ANPDPD)

„Cer doar dreptul de a trăi în siguranță. Cer implicare. Dacă autoritățile nu reacționează, voi merge mai departe: în presă, la televiziuni, la orice for care mă poate auzi. Pentru că tăcerea nu mai e o opțiune.”