Horatiu Malaele are intr-unul dintre spectacole sale o remarca pe cat de dura pe atat de adevarata la adresa natiei noastre: „Trecut de cacat am avut, prezent de cacat avem, bine macar ca nu avem niciun fel de viitor”. Mi-am amintit de vorbele marelui actor in vreme ce priveam departe de tara scandalul iscat in jurul jafului de la Muzeul de Mineralogie din Baia Mare, in urma caruia comunitatea locala si cea nationala au ramas fara unul dintre cele mai valoroase esantioane minerale.
O „floare de mina” atat de perfecta incat forma si simetria celor doua culori au pus pe ganduri numerosi specialisti de talie mondiala, care au venit sa o vada si au plecat minunandu-se. Pe buna dreptate s-a spus de nenumarate ori ca pentru oricare exponat s-ar putea gasi o „rezerva” care sa intre in vitrina si sa bucure ochii privitorilor, insa pentru esantionul sustras nu exista solutie de schimb nici la noi si nicaieri in lumea asta mare.
Aceasta raritate din domeniul mineralogiei a fost furata de un individ primitiv care a folosit pentru a patrunde in incinta muzeului tehnica si mijloacele specifice perioadei antice: cagula si ciocanul. Oricare popor ar avea in patrimoniu astfel de obiecte valoroase ar lua cele mai potrivite masuri pentru a le proteja de orice tip de atac. La muzeul baimarean omul cu ciocanul a spart doua geamuri si sticla vitrinei, a palmat nestemata si s-a retras in pace, fara sa intampine vreo rezistenta din partea sistemului electronic de supraveghere ori a paznicului doborat de somnul diminetii.
In astfel de situatii, la noi nu functioneaza nici omul, nici electronul, astfel ca hotii pot actiona nestingheriti. Si e normal atata vreme cat paznicii fac un rond la preluarea serviciului, se uita la televizor, dupa care se intind pentru somnul binecuvantat, ca peste zi au probleme de rezolvat. Iar pentru sisteme electronice performante, asa cum gasesti peste tot in lume la acest gen de institutii, nu se gasesc niciodata fonduri financiare.
Bine ca sunt bani pentru deplasari anuale inutile la tot felul de chermeze, gen Berlin sau Viena, pe care conducerea Consiliului Judetean le onoreaza cu alai de cantareti, dantausi si petrecareti.
Din nou trebuie sa ne intoarcem la cohorta de politruci din esaloanele inferioare ale puterii, care a ocupat toate institutiile statului in baza unui algoritm fixat de partide. Toti specialistii au fost maturati din functii si inlocuiti cu aceste jigodii cu boturile umede, aflate mereu in cautarea prazii. Un astfel de exemplar a ajuns si la conducerea muzeului. Individul vorbeste despre o valoare derizorie a esantionului furat si o face din convingere, pentru ca numai dobitocii au mereu certitudini si niciodata indoieli. Daca ar fi de specialitate, s-ar fi intrebat cum se poate evalua un obiect unicat, cu ce altceva sa-l compari daca asa ceva nu mai exista si apoi sa anunti cu seninatate pretul dictat de prostia din propria scafarlie.
Da, e corect spus ca piesa furata este inestimabila. Valoarea ei si a suratelor se afla in zecile de mii de turisti romani si straini care trec anual pragul muzeului pentru a vedea minunatiile subsolului maramuresean. Si sigur ar fi sute de mii de vizitatori daca am avea oameni de specialitate care sa stie sa puna in valoare tezaurul mineralogic al muzeului. Specialisti, nu politruci vopsiti in toate culorile care distrug tot, aidoma lacustelor ce dau iama in culturile agricole.
Doamne fereste, daca nu se iau masuri urgente, vom ajunge sa avem drumuri europene in Maramures, sa ne calce turistii, dar sa nu mai avem ce le arata. Ca nu sta totul in bijuteria furata, de pe aici au disparut icoane de patrimoniu, tablouri din Scoala Baimareana, sigiliul medieval al orasului Baia Mare, cruci pictate din Cimitirul Vesel, carti vechi, flori de mina (unele mai valoroase decat are muzeul in patrimoniu) si multe, multe altele.
Domnule Malaele, iti multumesc pentru superba fraza citata. M-am razgandit: recunosc, nu o mai consider atat de dura.
Sursa: Grigore Ciascai
– Servicii de creare site web
