Inainte de 1989 nu stiam mai nimic despre greva foamei. Erau destui care practicau metoda, dar nu era forma de protest, ci o componenta a vietii cotidiene. Obiceiul nu a disparut, dimpotriva, numarul practicantilor, a celor care nu au ce pune pe masa, a crescut alarmant, ca asa e in democratia noastra originala. Dupa evenimentele din decembrie, greva foamei a fost brevetata, devenind un fel de pisica moarta pe care orice nemultumit de ceva o arata autoritatilor.
Au fost grevisti ai foamei care au rezistat, ba chiar le-au inflorit bujoreii in obrajori, dupa ce au stat mai bine de o luna departe de sufertas. Sigur ca se indopau sub adapostul intunericului, iar ziua faceau pe muribunzii. E adevarat ca in faza primitiva a democratiei nici nu se prea cunosteau regulile acestei forme de protest.
In timp, greva foamei a devenit o moda, la fel de populara ca si cataratul unui nebun pe o macara sau un bloc, de unde cere rezolvarea unor probleme personale, altfel ameninta ca se arunca in gol. Din cate stiu, inca nu s-a aruncat niciunul. Asemenea gesturi nu sunt nimic altceva decat niste santaje penibile. Conceptul de greva foamei cade in derizoriu, practicantii de la noi reusind sa compromita total notiunea.
De regula, greva foamei este legata de chestiuni strict politice. Multi dintre noi tinem minte ce s-a intamplat in anii 80 cu detinutii politici irlandezi inchisi in puscariile britanice. Dupa doua luni in care s-au hranit cu apa si aer, vreo 12 au dat in primire, iar ceilalti au devenit schelete vii. Acesti patrioti au luptat pentru o idee, nu pentru case, lefuri, sau certificate de revolutionari. Au preferat sa moara decat sa cedeze promisiunilor facute de madam Thatcher, Doamna de fier. Grevistii nostri nu vor sa fie patrioti irlandezi sau luptatori negri din Africa de Sud. Ei vor sa impresioneze in fata camerelor, sa declare vrute si nevrute despre sacrificiul lor alimentat cu fructe, sucuri si alimente de calitate.
Un astfel de grevist este si Aurelian Mihai, ajuns, la a doua strigare, deputat pentru romanii din diaspora, provenit de pe listele PPDD. Sarmanul habauc sustine ca a depus un proiect de lege pentru reducerea taxelor consulare, dar de un an si ceva acesta nu a fost trecut pe ordinea de zi pentru dezbateri. Solidar la vorbarie cu el, Mircea Dolha a declarat ca, impreuna cu membrii Comisiei pentru comunitatile de romani din afara tarii, vor intra si ei in greva foamei.
„Nici eu, nici colegii mei nu am crezut vreodata ca in Parlamentul Romaniei vom ajunge la astfel de gesturi extreme, care aduc un prejudiciu de imagine Romaniei, ca pe un parlamentar, dupa opt zile de greva foamei, sa-l ia SMURD cu targa si presedintele Camerei Deputatilor sa nu isi gaseasca timp in cele opt zile sa discute cu acest parlamentar care nu a avut alta parghie democratica la indemana si a protestat. E un gest individual, pe care fiecare il va anunta”, a declarat fostul manipulant de motostivuitor. Asemenea brambureala lexicala numai mintea lui poate produce.
Noi nu consideram intemeiat motivul pentru care Dolha si camarazii lui vor sa intre in greva foamei. Deputatul acela anonim a vrut sa-si faca putina publicitate si a apelat la ceva ce niciun parlamentar n-a mai facut pana acum. Daca domnul Dolha tot vrea sa faca greva foamei, ii sugeram cateva motive cu care sigur nu se va face de rusine.
Locul cel mai potrivit pentru protest credem ca ar fi in fata sediului Guvernului.
Domnul Dolha si-ar putea sacrifica kilogramele in plus si burta cu tendinte de rotunjire solicitand fonduri pentru finalizarea lucrarilor de la Barajul Runcu. Vine seceta peste noi de la an la an si o a doua sursa de alimentare cu apa potabila ar fi mana cereasca. Dupa asta ar putea continua solicitand bani pentru modernizarea aeroportului Baia Mare. Ar scuti astfel miile de maramureseni alungati de nevoi din tara, sa bata drumul Clujului atunci cand vin sau pleaca la munca in strainatate.
Apoi ar putea sa-si epuizeze energia cerand de la guvernanti o investitie consistenta pentru zona Baia Mare, care l-a facut parlamentar. Domnul Dolha, alaturi de ceilalti 12 parlamentari maramureseni, s-ar putea lega cu lanturi de portile Palatului Victoria, sa intre in greva foamei si sa nu renunte pana ce Guvernul nu rezolva macar cele trei probleme pomenite mai sus. Trei, dintr-o lista in care ar intra cel putin vreo suta, atat de napastuit a ajuns judetul nostru.
Sunt atatea obiective marete care ar putea fi obtinute de patriotul local Dolha, prin aceasta nobila si eficienta forma de protest. Si el vrea sa-si puna fermoar pe gura din solidaritate prosteasca fata de un neica nimeni. Zau ca il credeam mai mobilat in zona capului.
Sursa: Grigore Ciascai
– Servicii de creare site web
