De cateva saptamani suntem conectati la balacareala publica dintre presedintele Basescu si premierul Ponta pe tema privatizarii CFR Marfa. Zilnic asistam la rasturnari neasteptate de situatii, astfel incat odata il vedem pe carlan calare pe marinar, apoi pozitiile se inverseaza.
Amandoi calaresc o situatie ce nu poate iesi decat paguboasa pentru romanii privitori la circul ce se desfasoara intre palate. Presa s-a impartit in doua, functie de proprietarul care ii alimenteaza conturile.
Indiferent ce spun cei doi producatori de balci național mediatizat, devine din ce in ce mai clar ca noi asistam veseli la inca un tun dat avutiei nationale. Desi nu obisnuiesc sa intervina in astfel de chestiuni, guvernatorul Isarescu si scutierul Vasilescu au atras atentia ca privatizarea aceasta nu indeplineste minimum de legalitate, recomandand oprirea si amanarea ei. Amandoi au vorbit, e drept, cam in doi peri, despre interesul national (strategic) fata de compania feroviara si chiar despre pastrarea ei in patrimoniul statului.
Cei doi cocosi, Ponta si Basescu, par sa nu fi auzit avertismentele bancherilor si o dau inainte cu semnarea contractului care va pune compania in bratele fratilor ciocanari, Stoia si Didila.
E absurd sa ne inchipuim ca ei nu cunosc trecutul si prezentul colectorilor de fier vechi din comuna Toflea, judetul Galati. Circula prin presa, daca serviciile secrete nu i-a informat, o lista cu vreo zece obiective cumparate de ciocanari de la stat, care au ajuns, toate, veritabile ruine. E aproape sigur ca aceeasi soarta va avea si CFR Marfa.
Spectacolul grotesc la care asistam nu are nimic comun cu interesele tarii. Basescu a semnat cu forurile financiare mondiale angajamentul privind privatizarea companiei, iar lui Ponta i-a revenit morbida misiune sa o puna in aplicare. In loc sa pregateasca terenul in vederea unei privatizari eficiente pentru stat, premierul a preferat fusereala specifica romanilor.
El trebuia sa anunte datoriile, sa inventarieze furturile si gaurile facute de politrucii care au condus-o din anul de gratie 2000, sa demareze cercetarea si pedepsirea vinovatilor, sa prezinte oportunitatile gigantului feroviar, dupa care sa comunice intentiile statului. Neglijand (intentionat?) toate acestea, nu a facut decat sa alunge investitorii strategii seriosi si in competitie sa ramana doar cuplul comic, Stoia si Didila.
Circul nu da semne ca ar fi pe terminate. Indiferent de deznodamantul lui, afacerea cu ciocanarii din Toflea galațeana va lasa urme vizibile pe freza premierului si pe chelia presedintelui. In vreme ce rasul nostru de acum se va transforma intr-un plans amar.
Sursa: Grigore Ciascai
– Servicii de creare site web
