Un cotidian central a titrat cu litere mari pe prima pagina: ”Gica Popescu imparte Romania in doua!”. Si are dreptate sa acorde atata importanta subiectului, din moment ce peste tot numai despre asta se discuta. Problemele din Ucraina, din Senatul Romaniei, din USL, din viata sociala sau economica au trecut in plan secund. Toate energiile natiei sunt canalizate pentru a raspunde unei dileme nationale – trebuie sau nu trebuie gratiat Gica Popescu?
Liderii politici de pe tapsanul mioritic, de la Ponta la Antonescu sau Zgonea, se declara de partea infractorului si, din postura de cetateni, solicita gratierea acestuia. Nu-i putem banui de sinceritate, mai degraba de populism ieftin si de o incercare de fortare a presedintelui Basescu in luarea unei decizii profund imorale. Ca sa poata la o adica sa-i impute nesabuita generozitate.
Ziaristi de toate culorile (politice) se intrec in redactarea unor scrisori catre acelasi adresant si cu aceeasi solicitare. Se fac liste cu semnaturi pentru gratiere, iar in unele zone s-au constituit cluburi de fani ai fostului capitan al nationalei de fotbal. ”Free Gica!”, devine o realitate traita, vazuta si auzita. Daca se continua circul, ne putem trezi cu liste pentru o colecta nationala prin care sa platim noi prejudiciul cauzat statului si cluburilor de fotbal spoliate.
Haideti sa privim cazul cu detasare si luciditate. Cetateanul Gheorghe Popescu a fost condamnat la inchisoare cu executare pentru savarsirea infractiunilor de spalare de bani, inselaciune si evaziune fiscala in forma continuata. Practic, sustragandu-se de la plata obligatiilor catre buget, infractorul a furat bani de la fiecare cetatean roman, inclusiv de la cei cu o pensie medie de 115 euro, care se inghesuie pe la circa financiara sa-si plateasca taxele si impozitele datorate statului.
Sustinatorii patetici ai gratierii amintesc marile succese ale fostului capitan al nationalei, onoarea, gloria si faima adusa tarii. Corect. Doar ca toate cele facute au fost rasplatite cu milioane de dolari in conturi, cu respect, cu aplauze, cu simpatie si dragoste. Adica a fost platit pentru ca a jucat la nivel inalt, dar acum a venit vremea sa plateasca pentru faradelegile comise. Oricand jucatorul Gica Popescu va avea un colt rezervat in inimile tuturor suporterilor romani. Justitia a condamnat un infractor, nu fotbalul, nu jucatorul, nu gloria, nu eternitatea amintirilor.
Dar Legea trebuie sa fie una pentru toti, nu poti avea intelegere pentru infractori, indiferent cine sunt acestia. Atata vreme cat legea il pedepseste pe cel care a furat un sac de cartofi pentru a-si hrani copiii muritori de foame, il condamna pe unul care a sterpelit doua gaini ca si cum ar fi furat o herghelie de cai ori o cireada de vaci, atunci si infractorii cu cravata si gulere albe, care au lasat bugetul fara milioane de dolari trebuie sa faca puscarie.
De ce Popescu si nu politicianul corupt X sau milionarul de carton Y, se intreaba mioriticul traitor pe aceste meleaguri. E ceva logica in aceste lamentari, dar asta nu rezolva problema. Sa speram ca imbucuratoarea ofensiva a Justitiei din ultima perioada nu se va opri aici si majoritatea infractorilor vor ajunge dupa gratii. Daca exista printre oamenii liberi infractori nedovediti (inca), asta nu inseamna ca trebuie sa fie eliberati si cei deja condamnati.
La fel ca si in cazul lui Gigi Becali, foarte multi invoca faptele de caritate pe care le-a savarsit Popescu. Un cunoscut ziarist pomenea in scrisoarea adresata presedintelui tarii ca a donat 100.000 de euro unui spital din Craiova. Laudabila filantropia fostului mare fotbalist, dar pentru ca a facut-o, are dreptul sa fure cateva milioane din bugetul statului? Greu raspunsul pentru cei care se agita ca sa obtina gratierea condamnatului.
Da, Romania e impartita in doua. Deoparte sunt cei care doresc ca un infractor, e drept fost capitan al ”echipei de aur” (formulare mincinoasa, pentru ca niciodata nationala noastra n-a obtinut macar un bronz sau un argint, daramite aur), sa se intoarca in societate inainte de ispasirea condamnarii primite.
De cealalta stau oamenii simpli, naivi, increzatori in deciziile justitiei, care se bucura de fiecare infractor ajuns dupa gratii, in speranta ca odata si odata vor ajunge sa traiasca intr-o tara normala, populata cu oameni normali. E adevarat ca in acest moment, vazand vanzoleala si agitatia din cealalta tabara, se pot intreba daca nu cumva ei ar trebui sa se considere inumani si imorali.
Si asta doar pentru ca se gandesc ca nu ar fi bine sa fie gratiat de presedintele Romaniei, unul care a incalcat grav legile acestei tari si a primit o binemeritata pedeapsa.
Sursa: Grigore Ciascai
– Servicii de creare site web
