Daca intr-o viata de om reusesti sa fii martor la cel putin doua evenimente majore, care sa modifice substantial mersul lumii in care traiesti, cred ca te poti declara multumit de trecerea ta prin lume. Evident, recomandat ar fi ca evenimentele respective sa fie pozitive, sa aduca bunastare oamenilor, altfel mai bine sa nu le traiesti. Cei care suntem acum la maturitate deplina putem spune ca am fost contemporani la caderea comunismului, de departe cel mai important eveniment din istoria Romaniei, de la Marea Unire din 1918.
Daca ne miscam un pic mai repede si puterea ajungea in decembrie 1989 in mainile unor oameni dotati cu o doza de patriotism si o grija reala fata de viitorul tarii, poate ca am fi prins si unirea fireasca a Basarabiei cu patria mama. N-a fost sa fie, iar despre ce se putea face atunci am scris de nenumarate ori.
Astazi, sub ochii nostri, lumea de langa noi se schimba in ritmul tancurilor si blindatelor rusesti, se modifica hartile, se anexeaza teritorii, populatii masive se muta din locurile in care au fost nevoite sa traiasca decenii multe. SUA si Uniunea Europeana (UE) privesc neputincioase la desfasurarea ruseasca de forte, cauta solutii pasnice, dar lui Ivan parca i-a luat Dumnezeu mintile. Georgia a fost transata, Ucraina, ciopartita, iar Moldova va avea aceeasi soarta zilele urmatoare, dupa ce Putin va decreta ca Transnistria a fost a rusilor inca de la izgonirea lui Adam din Rai.
Imprejurarile de acum sunt favorabile pentru a forta implinirea unui vis: reintregirea tarii prin aducerea Basarabiei acasa. Zilele trecute, Ucraina a anuntat ca a inceput procedurile pentru retragerea din Comunitatea Statelor Independente (fostele republici sovietice) ce graviteaza in jurul Rusiei. Marti seara, doua partide din Moldova au formulat un proiect de lege similar pe care il vor propune spre aprobare Parlamentului de la Chisinau.
Sa nu uitam ca Moldova a semnat recent, la Vilnius, acordul de cooperare cu UE, ceea ce denota ca si-a ales drumul in viitor. Paradoxal, acest acord, care are mari sanse sa nu se materializeze niciodata, poate fi o piedica majora in calea unirii de care vorbim. Dupa semnarea acordului liderii moldoveni au adoptat o atitudine absolut prosteasca, legandu-si toate sperantele de acel petic de hartie care nu inseamna practic nimic. Daca pana mai ieri doar comunistii si rusofonii lui Voronin se opuneau cu inversunare idealului unirii, iata ca acum si alti lideri de partide au ajuns in aceeasi jenanta situatie.
Despre ce unire mai poate fi vorba atata vreme cat premierul Iurie Leanca declara senin: „Moldova nu e pregatita pentru unirea cu Romania!”, iar Vlad Filat, fost premier, spune: „Vreau sa fiu foarte sincer: proiectul national al Republicii Moldova este integrarea in UE”. Cand ii asculti pe cei doi pui de comunisti iti vine sa-i bati cu capetele deolalta intrebandu-i de ce nu e pregatita Moldova si in ce ar consta chestia asta. Sigur n-ar sti ce sa raspunda, pentru ca nu e nevoie de nicio pregatire. Daca in 1859 nu existau cateva capete luminate purtate de niste patrioti adevarati, Moldova si Tara Romaneasca nu se uneau niciodata, pentru ca nici astazi nu ar fi pregatite pentru asta. La fel, in 1918, in baza conjuncturii internationale favorabile, daca romanii adevarati din Transilvania si Romania nu si-ar fi dat mana pentru a realiza cel mai important obiectiv din istoria acestui popor, astazi sigur nu am fi impreuna.
Sa lasam vorbele mari si sa trecem la fapte. Principalii vinovati de lipsa progreselor in demersul de reintregire a Romaniei sunt politicienii de la Chisinau. Dupa ce au observat ca Rusia nu are cele mai pasnice intentii fata de Moldova, politrucii de acolo au schimbat directia, orientandu-se spre UE. Astazi isi vantura peste tot idealul lor, uitand, cu buna stiinta, ca unirea cu Romania i-ar duce automat in UE, n-ar trebui sa astepte vreo 20 de ani, daca nu cumva si mai multi. Pentru ca atat va dura procesul de aderare, in conditiile in care UE nu a prevazut niciun ban pentru fondurile de preaderare in perioada 2014-2020, ca atare Moldova va ramane in pozitia de acum inca vreo sase ani, abia dupa aceea s-ar putea urni lucrurile.
Din pacate, pozitia politrucilor moldoveni a fost adoptata si pe malurile Dambovitei, acolo unde ne-am astepta sa gasim fapte si idei total diferite. Iata ce declara recent Crin Antonescu, presedintele PNL: „Unirea va deveni un proiect national cand romanii de pe ambele maluri ale Prutului vor decide asta – este o decizie care are nevoie de doi, si nu de unul. Pentru mine, proiectul national al Romaniei este altul si anume Republica Moldova in Uniunea Europeana. Eu nu pot vinde iluzii”.
Daca ne uitam la toate declaratiile liderilor romani, se poate lesne observa ca ele nu sunt unitare, cum ar trebui intr-o tara ce are un ideal major de implinit. Nu, domnule Crin, daca va exista vointa la intreaga clasa politica de pe cele doua maluri ale Prutului, proiectele de care vorbesti se pot inversa: unirea prima data si apoi integrarea Basarabei in UE.
Pentru ca realizarea unirii firesti ar rezolva aproape toate problemele din zona, inclusiv pe cea a Transnistriei, la care Moldova ar putea chiar renunta, ca numai necazuri i-a adus de cand a primit-o in dar de la dusmani.
Sursa: Grigore Ciascai
– Servicii de creare site web
