UN PUNCT DE VEDERE – Aflarea in treaba la romani

Aeroportul Cluj-Napoca. Avionul de Londra (Luton) aterizeaza la ora fixata, dupa o calatorie fara probleme. Pasagerii coboara si se imbarca in cele doua autobuze care ii duc cale de cateva sute de metri. Daca nava ar fi trasa ceva mai aproape de terminal, autobuzele nu si-ar mai avea rostul. Asa cum se intampla pe aeroportul londonez Luton. Niciodata n-am priceput manevra asta, dar nici nu are rost sa incerc.

Ne imbulzim la controlul actelor de identitate, dupa care mergem sa asteptam sosirea bagajelor pe banda. Scrie in cateva locuri ca este interzisa asezarea persoanelor pe marginea benzii transportoare, dar cativa prefera sa se puna acolo, desi sunt destule scaune libere. Un tatic isi plimba plodul pe banda. I-au amortit picioarele in avion, trebuie sa-si revina.

Asteptam de cateva minute, dar semnalul sonor care sa anunte venirea bagajelor intarzie. In sfarsit, banda porneste. Se aude un scartait strident, dupa care se opreste. Un angajat in uniforma vine sa ne spuna ca sunt ceva probleme de ordin tehnic, isi cere scuze si ne promite ca echipa de interventie va incerca sa rezolve problema cat de repede se poate. Mai trec cateva minute, dar, cu toate ca se aude zgomotul produs de cei care lucreaza la remedierea defectiunii, banda nu se pune in miscare.

Tensiunea creste vizibil. Cativa nerabdatori incep sa vocifereze si sa ceara socoteala personalului prezent. Unii dintre ei vor sa se implice in rezolvarea problemei, sustinand ca nu-i mare lucru sa repui banda pe role si sa-i dai drumul. Se si duc spre mini – tunelul de unde asteptam sa ne vina izbavirea, gata sa intervina.

Angajatul in uniforma revine si le cere sa stea deoparte, deoarece echipa isi face treaba, ca doar nu-i prima data cand se defecteaza sistemul. L-au rezolvat de fiecare data, o vor face si acum, chiar daca defectiunea e ceva mai consistenta. Este strict interzis ca altcineva sa intervina asupra dispozitivelor, pericolul de accidentare fiind deosebit de ridicat la astfel de instalatii. Daca nu se potolesc va fi nevoit sa solicite interventia celor care asigura securitatea obiectivului.

Apar si injuraturile, fiecare se da mai grabit decat celalalt. Uita ca atunci cand alegi sa calatoresti cu avionul nu poti fi niciodata sigur cand pleci sau cand ajungi la destinatie. Un grup mai galagios continua sa ne explice cat de simpla e rezolvarea, dar fraierii si impertinentii astia nu-i lasa sa se implice. Pe acest fundal banda porneste si in cinci minute toata lumea a iesit din terminal.

Ma uit la ceas si constat ca toata tarasenia a durat ceva mai putin de o jumatate de ora. Asa ne trebuie, daca n-am aplaudat si incurajat interventia profesionista a pasagerilor dispusi sa faca treaba nepriceputilor de acolo. Intamplarea mi-a intarit convingerea ca multi dintre noi preferam sa ne bagam nasul sub capacul oalei care fierbe, sa rezolvam problemele pe genunchi, rapid, romaneste, fara sa tinem cont de cateva lucruri elementare.

Se spune adesea ca romanii se descurca in orice situatie, facand din acest concept tampit o tactica nationala de supravietuire. Nu se tine cont de imprejurare, amatorii se cred mai buni decat profesionistii, respectul pentru autoritati (in acest caz simbolic reprezentate de omul in uniforma prevazuta cu ecuson) fiind la pamant, comiterea unei ilegalitati este posibila la tot pasul, pentru ca legile si regulamentele sunt facute parca pentru a fi incalcate.

De ani multi am devenit niste indivizi incapabili sa facem si sa intelegem cateva lucruri elementare. Suntem o natie indisciplinata pana in adancul fibrei noastre, superficiala, prefacuta, lipsita de sinceritate, amorfa si fara de reactie atunci cand s-ar impune. O natie care crede ca se descurca, cu toate ca scufundarea ei in penibil este vizibila si de pe alta planeta. Ne mintim atunci cand „mai punem o sarma”, dar cu astfel de smecherii ieftine si de prost gust nu rezolvam problemele, ci doar le amanam si le amplificam.

Societatea romaneasca arata exact asa cum suntem noi. Si aratam rau de tot. Mentalitatea noastra paguboasa incorporata in fraza „las-o ma ca merge asa” ne indeparteaza permanent de lumea civilizata. Acolo unde totul merge altfel. Iar altfel inseamna functional, in vreme ce asa este sinonimul indiferentei, iresponsabilitatii, neimplicarii si neasumarii.
Sursa: Grigore Ciascai