Spune-mi câte biblioteci ai în țară ca să îți zic cât preț pui pe cultura poporului tău.
În România există, conform datelor INS din 2024, 8105 biblioteci, dintre care doar 1758 sunt biblioteci publice, accesibile publicului larg (restul fiind biblioteci școlare și alte tipuri de unități specifice). Raportat la numărul de locuitori, în 2024, o bibliotecă publică servește circa 10.8 mii de locuitori, unui locuitor revenindu-i în medie, 2.1 volume din colecțiile bibliotecilor publice, mult sub media europeană. În comparație, Cehia, țara care are cea mai densă rețea europeană de biblioteci publice, are o bibliotecă la 1000 de oameni.
Dar să zicem că cifrele astea nu spun suficient. În 2024, bibliotecile publice au avut doar 800.000 de utilizatori activi, conform INS. La o populație de 19 milioane de rezidenți.
În condițiile acestea, merită să mai ținem bibliotecile deschise?
În România ultimelor decenii, bibliotecile dispar aproape în liniște. Fără proteste masive, fără dezbateri reale și, poate cel mai grav, fără prea multă indignare. O statistică devenită virală zilele acestea arată că peste jumătate dintre bibliotecile din România s-au închis după anii ’90.
În mediul rural, una din zece biblioteci a dispărut doar în ultimii trei ani.
Și totuși, pare că nu avem nicio problemă cu asta.
Într-o țară în care tot mai des se vorbește despre analfabetism funcțional, abandon școlar și lipsa accesului la cultură, spațiile care ar fi putut ține comunitățile împreună se sting încet. Exact acolo unde accesul la educație este deja fragil, bibliotecile devin primele sacrificate.
Deși România are o lege a bibliotecilor, aceasta rămâne, de multe ori, doar un document ignorat. Deputata Claudia Șerbănuță atrăgea atenția recent asupra faptului că legislația există, însă nu este respectată, iar multe comunități rămân fără acces real la astfel de instituții culturale esențiale.
În paralel, discursurile politice merg într-o altă direcție. Argumentul cel mai des invocat este că bibliotecile „nu se justifică” în comunitățile mici sau izolate. Exact în locurile în care poate că sunt cel mai necesare. În sate unde copiii nu au acces la librării, la activități educaționale sau uneori nici măcar la internet stabil, biblioteca rămâne unul dintre puținele spații care pot crea legături între oameni, idei și oportunități.
Financiar, nu se justifică să ții o bibliotecă deschisă atâta timp cât nu mai intră nimeni pe ușa ei. Dar aici e și problema: într-o societate sănătoasă și echilibrată, serviciile publice ce țin de educație, sănătate și cultură nici nu ar trebui să fie condiționate de justificări financiare.
Rolul lor este unul public, profund uman și pe termen lung, iar investiția în ele reprezintă o responsabilitate democratică. Ele sunt considerate bunuri publice esențiale, nu produc bani imediat dar produc capital, social, încredere, gândire critică și coeziune între oameni, lucruri esențiale pentru orice comunitate vie.
În tot acest peisaj apare însă și un contrapunct. Un proiect care încearcă să demonstreze că bibliotecile pot însemna mai mult decât rafturi cu cărți și clădiri uitate de administrații. Nu avem suficiente biblioteci, dar măcar avem exemple de bune practici care merită extinse și susținute.
„Biblioteci cu Impact: De la bibliotecă la inițiativă comunitară” este proiectul lansat de Asociația Comunitățile Viitorului, o organizație non-guvernamentală înființată în 2022, care lucrează în domeniul educației, incluziunii sociale și dezvoltării comunitare.
Asociația colaborează cu biblioteci publice din diverse comunități și încearcă să transforme aceste spații în locuri vii de întâlnire, învățare și implicare civică. Ideea din spatele proiectului este simplă și, poate tocmai de aceea, importantă: biblioteca nu trebuie să fie doar un loc în care împrumuți o carte, ci un spațiu care adună oamenii împreună.
Prin proiect, bibliotecarii participă la o școală de vară intensivă dedicată leadershipului comunitar, unde învață să dezvolte proiecte locale, să comunice mai bine cu oamenii și să transforme biblioteca într-un punct activ al comunității. „Biblioteci cu Impact” își propune să creeze o rețea de bibliotecari conectați, care să împărtășească experiențe și să construiască inițiative cu efect pe termen lung. Accentul este pus pe colaborare, sprijin reciproc și învățare practică.
Cei care vor să susțină proiectul pot contribui printr-o donație sau prin distribuirea campaniei online, pentru ca inițiativa să ajungă la cât mai mulți oameni. Mai multe informații despre demers și despre modalitățile de sprijin pot fi găsite pe platforma Swimathon București: Asociația Comunitățile Viitorului – Swimathon București
Poate că problema bibliotecilor nu ține doar de bani sau de statistici. Poate ține și de felul în care o societate ajunge să își privească propriile spații de cultură: ca pe niște cheltuieli inutile sau ca pe locuri care încă pot schimba destine.
Pentru că atunci când se închide o bibliotecă într-un sat, nu dispare doar o clădire. Dispare un loc în care cineva putea descoperi prima carte care să îi schimbe viața. Dispare liniștea aceea dintre rafturi în care un copil putea învăța că lumea e mai mare decât drumul dintre casă și magazinul din colț.
Iar întrebarea rămâne: când ultimele biblioteci vor stinge lumina, cine va mai păstra poveștile deschise?
Tu ce așteptări ai de la o bibliotecă publică?
Foto: Recorder: „Cum se alege praful de bibliotecile de la sat”
Cristian Andreea.
– Servicii de creare site web
