Vezi GALERIE FOTO
Pentru a surprinde nasterea zilei debutul traseului se face la ora 6 dimineata din Baia Mare iar pentru a evita carosabilul infect, de pe soseaua nationala Baia Mare-somcuta Mare, se poate allege ruta Sacalaseni-Remetea Chioarului.
Fascinant spectacol oferit de rasarit, la iesirea spre Buciumi. La coborarea Dealului Mesteacan, se poate admira vasta panorama dinspre Boiu Mare, peste Dealul Magurici, spre defileul Somesului, de la Rastoci spre Ciocmani-Surduc.
Biserica de lemn, monument istoric, din Rastoci a fost restaurata in anul 2009 si edificata in 1828, avand in interior o pretioasa pictura din 1833, numita Roata vietii si atribuita zugravului Eliazar Tocaci din Pirosa, Salaj.
Biserica-monument istoric din Lozna
La iesirea din Rastoci, se poate admira o casuta batraneasca, desprinsa parca dintr-o poveste, cu un firicel de apa scurs din pivnita. Lanurile inguste de grau si orz, acum de un verde crud, pasarelele si solitarii fazani, caraind pentru a-si atrage femelele, stimuleaza apetitul turistic.
Se traverseaza Somesul imediat dupa intrarea in Letca, peste relativ noul pod de legatura cu Lozna. Aici se poate vizita biserica de lemn, monument istoric din Lozna avand hramul Sfantu Dumitru, edificata la 1813 si restaurata de asemenea in anul 2009.
Lozna este satul in care s-a nascut si a copilarit Alexiu Pocol, cel care dintr-un invatator oarecare avea sa devina un ditai guru al aurului din Valea Borcutului, ridicandu-si un frumos castel si la un moment dat fiind ales ca primar liberal al Baii Mari la inceputul secolului XX.
Deplasarea se continua spre Clit si, in scurta vreme, Stanii Clitului, precedati de zvelta silueta cu sarpanta si ascutita turla argintie a bisericii de lemn din Clit atrag privirile.
Inainte de a ajunge la Stanii Clitului, spre stanga (sud) se deschide larga lunca a modestei vai a Clitului. Se iese din asfalt pentru a continua pe drumul auto-forestier cateva sute de metri apoi in susul vaii.
Versanti acoperiti cu faget si insule mari de pin
In cateva minute, la dreapta drumului, adica imediat indaratul Stanilor Clitului, apare o vaiuga spectaculoasa cu doua abriuri cascadate spectaculoase unul dupa celalalt.
Continuand deplasarea, se observa, sub un spectaculos deal stancos cu abriuri in zona estica a varfului, un izvor colmatat cu frunzis, care necesita igienizarea. La stanga, afluind spre valea Clitului, se vede o vale larga cu versantii acoperiti cu faget dar si insule mari verzi de pini. Plantatii de pini apar si pe o vaiuga din dreapta drumului.
Pe valea Clitului, se observa un mare stol neregulat de pasari migratoare. Dupa cateva minute un alt stol, cu pasarile exemplar ordonate intr-un asimetric, urias, V. La stanga drumului se vad succesivele , meandre spectaculoase ale vaii, mai apoi o suita de zone cu balti intunecate din pricina taninului provenit din frunzele aflate-ntr-o avansata stare de putrefactie.
Viorelele, calugarii sau maseaua ciutei aveau sa-si deschida corolele abia la intoarcere, dupa ce soarele le-a mangaiat tandru pret de cateva ceasuri. La fel si numeroasele tufe de aluni debordau de matisorii (masculini) ocru-bej incarcati de polen dar si floricelele mici (feminine) rosietice.
La stanga, se pot vedea codrul de goruni si ceri, iar in dreapta, peste valea Clitului primind un afluent vestic modest, apare taluzul inierbat al unui fost dig. De fapt, pe valea Clitului, cei care au exploatat codrii odinioara au amenajat nu doar lucrari hidrotehnice, cu stavilare si acumulari de apa capabile sa transporte repede si cu costuri minime materialul lemnos ci si, in zonele inguste si accidentate, asa numitele podalasuri, amenajate din busteni de fag sau stejar pe care s-a plasat o platforma din butuci transversali. Pe aceste esafodaje carutele si tilegile se poate cara spre Clit lemnul exploatat in zonele greu accesibile si foarte accidentate.
Defileul spectaculos al vaii Clitului
O fosta cabana silvica apare peste vale, in stanga drumului, iar in dreapta ei, un tanc de gresii fine cu recente desprinderi si pravaliri de roci. Au trecut doar 45 minute de la debutul traseului.
Se tine drumul ceva mai ingust si cu zone maloase pe alocuri. Dupa un ceas de la plecare, se ajunge in dreptul unui fost podet, aproape prabusit. Din stanga, afluieste un parau. De aici in sus debuteaza zona de defileu spectaculos al vaii Clitului.
De acum incolo, urmele fostelor podalasuri sunt din ce in mai frecvente. Versantii simetrici sunt formati din pereti de gresii fine acaparate de coloniile compacte de muschi si licheni, nelipsind trovantii cu forme rotunjite si de diferite marimi.
Unii sunt sectionati, consecutiv parabusirii unor portiuni de pereti in albia putin afunda, mocirlos-nisipoasa, pe alocuri cu conglomerate intens rulate, nelipsind cuartitele albe si inconfundabile.
Sunt admirabile stratificarile gresoase ale bancurilor multimilenare, alveolate sau cu abriuri de diferite marimi in baza, alteori acestea sunt etajate.
Din nefericire, prognoza meteo nu este deloc fidela si in locul unui soare debordant, care sa permita, in lipsa vegetatiei (frunzisului arboretului de foioase) admirarea rocilor bej-aurii sau maronii-roscate scaldate in soare, cerul este partial acoperit.
Reminiscentele glaciare ale defunctei ierni sunt splendide, unele cu statuare ipostaze abstracte. Sunt frumoase si paienjenisurile delicate ale radacinilor arborilor infiltrare intre straturile de gresii prin cele mai mici fisuri.
Nu ai nevoie decat de putina fantezie, imaginatie si creativitate pentru a deslusi zoomorfisme sau antropomorfisme bizare. Sunt spectaculoase si stradaniile unor fagi, sau carpeni, cocotati pe abrupturile accidentate, contorsionati din pricina vicisitudinilor si obligati sa-si lanseze serpestile radacini vanjoase pentru a ajunge la solul cat de cat fertil.
Practic nu stii incotro sa privesti, salbaticia, teribila varietate a stancariilor modelate de apa, ger, soare, ploi sau de actiunea lichenilor si a muschilor, fiind impresionanta apoi nu te poti rezuma la a parcurge si admira numai valea principala a Clitului ci exista tentatie la tot pasul, pe vaile si vaiugile seci afluind preponderent dinspre vest valea Clitului.
Abriurile mici dinspre culmi par a fi niste portaluri semicirculare de posibile pesteri ce impun prospectarea de-aproape. in baza bancurilor uriase de gresii, se pot admira alungitele abriuri, nu arareori de peste 15-30 m si inalte de la 1metru la 3 metri.
Urme de cervide si mistreti
In functie de debitul vaii, dar mai ales a sedimentelor masive transportate dupa ploile torentiale, se traverseaza insule sau lungi colace de nisipuri si maluri fine. Daca nu esti echipat cu cizme, nu poti decat sa te strecori pe langa pereti, deplasandu-te pe inguste brane cu riscul deraparii spre talveg, acolo unde gresiile formeaza alungite coveti alunecoase.
Nu lipsesc urmele de cervide si mistreti. Se pot vedea cea dintai floare policroma a primaverii, mierea ursului cu mici corole rosietice, liliachii si albastre, apoi un singur exemplar de cucuruz sau muma padurii de culoare roz pal, parazitand o radacina putreda de fag.
Aproape de zona cu alura de chei a vaii Clitului, pe stanga, sub un perete de gresii, se descopera prabusit-inclinata borna silvica de beton si vopsita cu rosu. Peretii gresosi se pot vedea deja la aproximativ trei metri. Au inaltimea de minimum 4-5 metri, fiind complet drapati cu muschi verzi, catifelati dar si cu licheni de piatra semanand cu ciudate frunze.
In aceasta perioada, de pe pereti, dar indeosebi de pe tavanele abriurilor, se desprind mari halci de roca, nu mai groase de 7-12 centimetri, dar cu suprafete destul de mari. in aceste locuri recent denudate se pot remarca in masa gresoasa fosilizate seminte de arbori, alaturi de mai rare ramuri pietrificate.
Peste abriuri, aducand unor militare plase imense de mascare, se scurg ghirlande si sirage de iedera vesnic verde. Prin frunzisul gros si uscat de foioase apar, inveselind ambianta, buchetelele spintare de ciubotica cucului.
Pe la ora 10,30, se ajunge la o alta confluenta, spectaculoasa datorita accidentarii si modelarii impresionante. In fata si suind versantul din stanga, se ivesc treptele de lemn ale potecii vanatorilor, marcata cu vopsea albastra.
Abriul in forma unei uriase catedrala
Se continua pe valea Clitului si, dupa ce se trece printr-o zona cu numeroase doboraturi, multe dintre ele aflate intr-un avansat grad de putrefactie si acaparate de coloniile de muschi, admirand la dreapta un lung perete cu abri in baza, se ajunge la marele abri estimat la 60-70 metri lungime si cu o inaltime de 20-25 m, cu o suita de brane si gulere groase frumos rotunjite.
Sunt necesare trei ore pentru a ajunge aici. Acest abri are forma unei seceri uriase, cu o inalta bolta in zona centrala, in fata arcadei impresionante tronand un con rezultat prin antrenarea aluviunilor din amonte de catre valea Clitului dar mai ales prin desprinderile milenare ale gresiilor din tavanul abriului.
Maretia de uriasa catedrala a acestui abri nu poate fi descrisa si nici macar fotografic surprinsa, doar tehnica video fiind capabila sa o prezinte in adevarata-i minunatie monumentala.
Se urca pe vale si, dupa putin timp, se ajunge la abriul final ce seamana cu o potcoava asimetrica, alungita spre NV., dispus pe firul vaii care abia picura. Iarna la saritoare se formeaza un extrordinar pilier glaciar, inalt de vreo 31/2-4 m si gros de 30-40 cm.
Un alt abri mult alungit se afla la stanga acestuia, dispus pe versantul estic. De aici si pana in culme nu sunt mai mult de vreo 250-300 metri, dar nu mai exista o albie si nici formatiuni gresoase, doar un falnic faget matur.
“Palmieri” in miniatura
De pe valea Clitului se poate admira o splendida punte natural arcuita de pe un mal pe celalalt. E de fapt un fag doborat de furtuni si acaparat de o multime de exemplare diferite de iasca.
Daca se ajunge pe o vale vestica, in culme, se poate vedea arcada unui alt abri. In drum spre acel loc, se pot admira frizuri ciudate de parul porcului verzi din toamna si ciudat pieptanate de zapada trecutei ierni apoi, printre frunze, cateva plante ca niste miniaturali palmieri cu globulare inflorescente albe in varf.
Urcusul la abri se face pe o poteca ingusta si abrupta de cervide si mistreti si, desi nu este mai adanc de 1,5-2 m si inalt de cam tot atata, dinspre el, se poate panorama inspre firul vaiugii cu puzderie de doboraturi.
Deplasarea se face in aval de valea Clitului. Soarele scalda feeric, treptat, stancariile. Dupa aproximativ o suta de metri si inspre est, se ajunge pe un parau cu un perete lung de circa 50-60 metri, inalt de 18-20, cu doua abriuri discontinue si diferite ca marime, dar si cu o spectaculoasa cascada , seaca acum dar modelata afund de ape.
La baza peretelui, pe ceea ce pare a fi fost un drum de caruta odinioara, se observa de patru stalpi de fag ai unei foste colibe pentru ciupercari sau cei care au lucrat la padure.
Viorelele si calugarii cu corolele albastre sau ciclamen se cer a fi admirati la tot pasul. Sunt frumoase baltile intunecate din stanga vaii Clitului in care se oglindesc siluetele arinilor tineri sau trovantii uriasi gata sa cada din peretii stratificati..
In unele locuri aceste balti sunt acoperite de cruste albe groase de gheata. Ciudat, aproape inexplicabil, este faptul ca desi pe valea Clitului nu exista gospodarii, PET-urile sunt nelipsite, pe alocuri adunate de vale si oribil esuate in meandrele sale, de vina fiind cu certitudine doar pastorii si indeosebi muncitorii forestieri.
Doua caprioare o taie peste drum, mistuindu-se in hatasul de arini si aluni tineri, dar u “se lasa nemurite” video-fotografic. Intr-o balta atrage atentia primul exemplar de broasca de padure gata de ritualul imperecherii si depunerea pontei.
Peretele Stanilor Clitului
La ora 13 se incheie prima parte a excursiei in plin soare, ascultand de peste vale scancetele mieilor si behaitul oilor iesite la pascutul celor dintai colti cruzi ai ierbii. tipa si ulii ce dau rotocoale pe termicele din ce in ce mai calde, inaltate deasupra unui tanc gresos cu palc mic de pini.
Se iese in asfalt si, la stanga, pret de cateva sute de metri se poate admira peretele Stanilor Clitului, vertical, surplombat pe alocuri, cu inguste brane acaparate de iarba neagra ce va inflori prin iulie-august oferind un colorit suav roz-ciclamen gresiilor bej-ruginii.
Impresioneaza si un fel de saritoare-cascada seaca din zona centrala a peretelui sub care este un vechi si modest cimitir. Mai incolo, in baza peretelui, se pot vedea mici grote antropice, sapate-n gresii pentru a fi folosite ca si camari ori pivnite de sateni.
La iesirea nord-vestica din Clit, aproape de gura vaii Ruginoasa, un panou amplasat de Directia Silvica Zalau, Ocolul Silvic Jibou, informeaza curiosii asupra Rezervatiei peisagistice Stanii Clitului care are 16 ha suprafata, gresiile fiind cuartoase si pe mari intinderi drapate cu iarba neagra.
De fapt aceasta planta scunda, aducand tufelor de afin si merisoare, acopera zeci de hectare pe colinele si dealurile aflate ceva mai inspre SE, in Cormenis, in luna iulie-august toate acele suprafete avand culoarea roz-liliachie, de parca ar fi cultivate cu lavanda.
Stanii Clitului nu puteau sa nu atraga prin semetia si aparenta lor inaccesibilitate amatorii de raliuri alpine, o parte din pitoanele lor ramanand ulterior ca martori a temerarelor trasee de spider meni.
Turma de oi turcane sibiene si un grup fotogenic de magarusi.
De acum incolo, acompaniind soseaua de pe malul geografic stang al Somesului si braul de gresii cu donjoane, ziduri si metereze pana la podul de la Ciocmani, se pot numara cel putin cinci-sase vai spectaculoase ( inainte de importanta vale a Hraii ce-si are obarsia la N de vf.Pietros al Salajului si iese spre Somes, mal stang, inainte de Surduc), orientate dinspre S-SV catre N-NV si care ar merita prospectate turistic meticulos, deoarece cu siguranta ascund o multime de formatiuni frumoase.
In lunca din dreapta, umeda si cu baltiri acaparate de pipirig, mohor si costreie, dai cu ochii de o turma transhumanta de oi turcane sibiene si un grup fotogenic de magarusi.
Cei cativa plopi monumentali din cotul Somesului par a aduce unor vegetale faruri profilate pe culmea ce leaga Huda Ciocmanilor de Turbuta si Piscuiul Ronei.Pe taluzuri, printre arbustii tineri, zambesc soarelului, precum niste strident rujate buze, colonii rosu-coral de urechiuse.
Dupa podul Ciocmanilor se ia inspre Babeni-Rastoci, cu un singur popas pentru a admira o casuta din barne de lemn imbinate maiestru, cu sarpanta tuguiata de paie pe care coloniile de muschi, ca niste dense pernite verzi, aurii ori ruginii, sunt mai groase de un lat de palma.
Doar gropile din asfalt, prezente la tot pasul, si oribilele hurducaituri disturba fireasca reverie in care plonjam in timp ce aruncam nostalgice ocheade peste Somes, la dreapta, departe, spre Stanii Clitului, Lozna, Valea Loznei, Valea Lesului, Cormenis sau la stanga, spre bisericuta cocheta din Poienita, enclava soimusenilor, carierele spectaculoase din Cuciulat, Letca, platoul Cozla. La ora 16, dupa 10 ceasuri de agreabila preumblare salajeana (150 km), se ajunge din nou acasa.
Foto: Pe Valea Clitului, Salaj (c) Lucian Petru Goja
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
