Vezi GALERIE FOTO
Mirosea tot mai acut a iarna, dovada negrele nebuloase adunate frecvent la orizont si scaderea temperaturii. Toamna nu se dadea batuta insa prea lesne, soarele inviorand macar pe alocuri atmosfera, valorand cromatica proaspata de tonuri verzi sau poleind tot mai putin ramasul frunzis al arborilor, tufelor si balariilor. E anotimpul ciulinilor ce-si prezinta de-acum austera frumusete si rigoare grafica.
Am rulat dupa ora 10 in amontele Somesului, de la Ardusat spre Buzesti-Farcasa-Gardani…Ticau, Benesat (atestat documentar 1475). Soarele era cel care domina si ne inducea binevenitul optimism apoi, atunci cand traversam Stramtorile Ticaului, cu Muntii Ticau la stanga, imense halci negre de nori plini de lapovita si ninsoare isi proiectau hidos-dabalazatele umbre deasupra valuritelor paduri de foioase splendid separate de succesive valcele seci si paraie.
Crucile celtice de la tintirimul din Benesad
Am dorit sa suim pe un pinten stancos-impadurit din dreapta caii ferate, orientat cu fata spre Cheud-Napradea (S) si de acolo, dintr-un foarte restrans luminis marcat de un ciopor de pini spontani, sa panoramam in amontele Somesului si spre frumosul tau, agreat de pescari, rezultat in Benesat prin excavarea si sortarea, timp de decenii, a aglomeratelor (balastului).
Pe de alta parte, insa, am dorit sa-i arat prietenului meu tintirimul din Dealul Bisericii-Benesat, crucile celtice, lespezile multiseculare inscrise chirilic si treptat inghitite de muschi si licheni apoi am vrut sa prospectam in mare zona Alunis, Inau…cautand cuesta calcaroase, abriuri in gresii, locuri de belvedere, peisaje inedite si, nu in ultimul rand, sa ne completam bagajul info-cultural-bisericesc vizitand eventualele lacase sfinte declarate monumente istorice, aflate in zona.
Am traversat satul Alunis (fost Szeplak si Saplac pana in 1926 -szeplak in lb. Maghiara insemnand asezare frumoasa ) atestat de prin 1246 sub numele Seeplak, intre 1387-1930 schimbandu-si denumirea din Zeeplak in Zeplak, Szeplak, Szeplaku, Szeplak Saplac, Szomosszeplak (conf. Chendre-Roman, Dictionar etimologic al localitatilor din judetul Salas-Editura Caiete Silvane 2006).
Ne-a atras atentia crucea celtica, neinspirat varuita-n alb, aflata la stanga intrarii in biserica alaturi de o pubela verde din plastic pentru gunoi ( nefericita asociere aduce a a indemn la gunoi cu istoria si cele sfinte !).
Aici s-au exploatat de foarte multa vreme calcarele folosite in fundatii, porti monumentale, pietre de capatai si cruci. Zona ar merita investigata din perspectiva speologica, dar dupa o minima, prealabila, documentare cu ajutorul localnicilor varstnici.
Biserica veche din Inau, devastata de igrasie si mucegai
Am luat-o spre Inau (comuna Somes Odorhei, fost Udvarhely). Am abandonat soseaua care continua spre Jibou luand-o tot pe asfalt, in dreapta. Ne-a atras atentia mai intai noua biserica, zidita, cu turnuri si turnulete argintii, din tabla galvanizata , abia apoi sulita ascutita a bisericii de lemn cu hramul Sfintii Arhangheli, ridicata in 1932, asa cum reiese din daltuirea intr-o grinda aflata deasupra intrarii.
La ea am ajuns deviind in dreapta pe o ulita ce continua cu un afund sleau secular de carute taiat in solul rosu intercalat cu calcare, pe alocuri patinate cu un verde coclit, flancat de o padurice de salcami si soci.
Ne aflam in drepresiunea Guruslau, zona colinara a Culmii Salajului. Inaul a fost atestat documentar la 1387, iar celelalte sate care apartin comunei Somes Odorhei dupa cum urmeaza : Barsa 1549 ( cu biserica de lemn, monument istoric Sfantu Gheorghe, sec. XVIII), Domnin 1219 (cu biserica de lemn, monument istoric Bunavestire-1752),Soimus 1205.
O poteca larga se desprindea spre stanga din sleaul de carute, suind peste radacini serpesti de salcam catre apropiatul tintirim cu destul de putine morminte. Biserica era splendida, asezata pe o fundatie de bolovani calcarosi bej-ruginii.
O mare cruce celtica strajuia stanga intrarii in sfantul lacas aparent abandonat. Usa era deschisa (doar in apropiere de Lechinta, jud.BN , am mai gasit prin 2005 un sfant lacas bisericesc, acolo evanghelic, deschis vraiste si lasat distrugerii precum cel de aici apoi altadata, in Ileanda-jud. SJ, o alta biserica evanghelica, monument istoric, aflata de curand in curs de restaurare).
Am intrat, fiind pe loc stupefiati de igrasia si mucegaiul care au devastat pronaosul, naosul si altarul. De-abia mai puteam deslusi pe alocuri mici franturi de fresce. Deasupra altarului, in schimb, exista un brau de sfinti intr-o deosebit de vioaie cromatica, scapat de umezeala si agresiunea ucigasa a coloniilor de miceti.
O parte din bolta naosului parea a avea scandurile inlocuite, in rest cenusiul-negricios era dominant. In altar a mai ramas pristolul cioplit in calcar si pe el cateva accesorii bisericesti ce nu ar fi impins, prin Necuratul, pe nimeni la furat.
Intre pronaos si naos, ne-a atras atentia atentia un perete din lemn, maiestru traforat in motive geometrice, si acesta atacat de umezeala si miceti. Intreg spatiul interior era atat de straniu si dezolant incat frizeaza horrorul cel mai grotesc.
Pacat ! Poate insa ca biserica se afla pe lista de restaurari a Ministerului Culturii, cu toate acestea, am foarte mari indoieli privind posibilitatea restaurarii vechilor fresce, dupa mine in mare parte ireversibil compromise.
Minunatii in lemn la biserica veche din Notig
Ne-am continuat drumul spre Notig (prima atestare documentara 1387), o vreme pe asfalt, mai apoi pe un carosabil pietruit, dar destul de bine intretinut si care se bifurca la un moment dat.
Aripa din dreapta conducea spre Nadis, cea din stanga, urmata de noi la recomandarea localnicilor, spre Deja. Biserica de lemn, monument istoric, era chiar la iesirea din sat si in dreapta drumului catre Deja, pe un deal cu pruni salbaticiti.
Am suit pe vechea poteca amenajata cu trepte din trunchiuri de nuc inierbate. De departe au atras atentia doua particularitati. Prima, scaldata in soarele amiezei, era scara de lemn cioplita brut dar teribil de sculpturala, precum gaturile cascadate ale maiestrelor pasari brancusiene, dintr-un singur trunchi si conducand spre clopotnita turnului invelit cu dranita.
A doua era sarpanta de deasupra navei si altarului, discontinua, cu o estetica, mica, rupere de panta marcata de o scufie sindriluita precum intreaga sarpanta. Frumosi erau si stalpii de stejar ai ingustei prispe, sumar dar cu mult gust ornati si dublati acum de proiectia blajinelor lor umbre.
Biserica ortodoxa cu hramul Sf. Arhangheli Mihail si Gavril nici macar nu e atat de veche, fiind inaltata in 1842 dar nu se mai slujeste in ea de multi ani, ne spune un localnic ce-si are gospodaria in apropiere. Nefiind deschisa nu o putem vizita si admira-n intreaga-i splendoare.
Am plecat mai departe, suind destula vreme o colina. Am oprit doar pentru a panorama spre vatra satului Notig si un capat vestic al Inaului, dar mai ales spre indepartatele culmi cu spectaculoase cuesta nordice de la Cozla spre Stanu Cozlei, Prisnelu Valisoarei si Prisnelu Varaiului dar si spre debutul Dealul Mare ( Muntii Ticaului).
De acolo vedeam si varianta de drum ce duce spre Nadis, o piatra de hotar ( de fapt o cruce alba de piatra) fiind vizibila intr-acolo de departe. Trecem culmea apoi ,traversam un carpinis tanar dupa care coboram spre Deja ( doar 5 km despart satele Notig-Deja).
Panorama asupra satului Deja si-n continuare spre Salatig era impresionanta. Am iesit in curand la asfaltul ingust care ne-a condus in Salatig, adica la drumul foarte recent asfaltat ce leaga Cehu Silvaniei de Zalau.
Instantanee la Horoatu Cehului
De-acolo am luat-o la dreapta, spre Cehu Silvaniei (6 km) si am traversat localitatea coborand in vasta zona depresionar-colinara Horoatu Cehului unde ne-a impresionat irezistibil biserica de lemn, monument istoric cu hramul Adormirea Maicii Domnului , inaltata la 1747 (conf. unui mic inscris informativ din dreapta usii) ,sau 1749 si cu hramul Sf.Arhangheli dupa alte surse, pe locul altei biserici atestata la 1614-1650.
Acum biserica era crestin-ortodoxa, in sat locuind o singura familie de reformati. Scufia turlei era putin diferita fata de standardul salajean si maramuresean.
Fundatia e zidita din bolovani calcarosi. Impresioneaza aici bogatia ornamentatiei traditionale migalos-artistic daltuita in grinzi si pe stalpii prispei. La asta se adauga braul infinit ce-ncinge sfantul lacas de jur imprejur. O localnica ce-ngrijea de un mormant aflat dinaintea bisericii ne-a spus ca lacasul nu poate fi vizitat doar cu acordul preotului sau in zilele in care se slujeste, duminicile si in sarbatorile ortodoxe.
Inguste holde in care graul abia a incoltit, lunci mici, flancate de braie de stuf cu panase falfaind in briza dupa-amiezei, numeroase parcele imburuienate, coline rotunjite si punctate de restranse palcuri de pruni si un apropiat gorunet destul de tanar definesc zona aparent arida desi plugurile ce abia de-au ogorat terenurile au lasat in urma brazde negre, gras-slaninoase, tradand o incurajanta fertilitate a solului. Nu lipseau vitele, de regula Baltate Romanesti, pascand in preajma gospodariilor modeste.
Lichenii au invadat vechile cruci…
Am revenit in comuna Benesat, botezata dupa numele Sfantu Benedict, initial Benedfalwa, ulterior Benedekfalva, avand in subordonare satele Alunis si Biusa. Acolo am suit mai intai Dealul Bisericii pentru a vizita fosta biserica greco-catolica din piatra inaltata la 1700 si decorata la interior la 1741, avand hramul Sf.Arhangheli, cu doi superbi stejari robusti in zona vestica si o sumedenie de stravechi morminte predilect dispuse in zona V-NV-NE a tintirimului umbrit de numerosi pruni.
Acolo au atras atentia vechi cruci de piatra, patru dintre ele celtice. Mai sunt si cateva lespezi de piatra acaparate de muschi si licheni, cu cruci daltuite-n basorelief si inscrisuri chirilice greu lizibile. In fata si la dreapta bisericii se remarca crucile de pe la 1800-1880, din piatra si cu statuete catolice turnate-n fier, afectate de rugina.
Odinioara, am aflat dintr-o nota informativa de la intrarea in lacasul sfant, Dealul Bisericii fusese locuit, gospodariile de-acolo find construite de benesateni pentru a scapa de ravagiile periodic produse de revarsarile Somesului ( cea mai recent-devastatoare fiind aceea din 1970, nu si ultima din pacate).
Nu departe, la SE, peste raul Somes, in satul Cheud, existase prin sec. XV o Manastire Benedictina ale carei vestigii din piatra pot fi admirate si azi iar pe magura de deasupra acesteia, o fosta cetate cu menirea de paza si scrutare a cailor de comunicatii situate in zona Somesului si spre Tara Chioarului.
Detalii religioase stravechi
Am coborat treptele inguste de piatra si beton ale bisericii, taind-o printr-o livada spre vatra satului si, nestiind despre statuia de piatra a Maicii Domnului-1822, ne-am orientat spre o frumoasa zona lacustra, mandrie a Benesatului, o fosta mare balastiera cu forma neregulata, strajuita de stufaris spre V, acolo unde mai zac si ruginesc fostele benzi transportoare ale statiei de sortare, cu un fel de canal aducand unui vechi meandru al Somesului la N, umbrit de salcii si tufe dense,dincolo de acesta trecand calea ferata Jibou-Ulmeni-Baia Mare si cu rare salcii , tufe si stufaris spre S si E, zone accesibile pe vechi drumuri tehnologice pe care se transportasera aglomeratele necesare in constructii si infrastructuri rutiere etc.
In zona de V a taului trona o etajata cabana a Primarei Benesat, destinata agrementului si pescuitului sportiv, nefinisata deocamdata. Din zona sudica a (heles)taului se deschide o splendida panorama spre Dl.Bisericii, Stramtorile Ticaului si M-tii Ticaului.
De aceasta data, soarele de noiembrie, cand pitit dupa uriasi si-nvolburati nori, cand straluminand feeric luciul marunt valurit de briza al apei, ne-a blagoslovit pe deplin, oferindu-ne imagini si perspective mirifice. Doar cativa pescari si-au aruncat momeala in undele reci-sinilii, alteori albastre-argintii, in care pestisorii mici fugariti de rapacele rapitoare sareau frecvent deasupra apei facand sa le straluceasca metalic flancurile.
Decisi sa revenim, poate dupa prima zapada, pentru a sui pe rapele calcaroase din dreapta Dl.Bisericii (E) si de-acolo, printr-o poienita din preajma unei plantatii de pin si molid, pe Dealul.Ticaului la locul de belvedere cu palc de pini, am pornit spre Baia Mare dar la intrarea in Stramtorile Ticaului am deviat in dreapta 100 m, spre un alt loc agreat de pescari, din flancul stang al Somesului.
Soarele ne-a mai oferit acolo o data mareata-i generozitate, argintand cateva despuiate exemplare monumentale de plopi tremuratori si incendiind parca padurile de foioase de pe malurile Somesului ( fageturi pe versantii sistos-cristalini din dreapta Somesului si goruni pe cei din stanga sa).
Eram asadar din plin baleiati in soarele ce-si zvarlea asupra-ne poleiala aurie in timp ce spre Chelinta si Ticau norii compacti, aducatori ai lapovitei si ninsorii, au obturat treptat si amenintatori intreg orizontul.
Am rulat prin soare pana dincolo de Hideaga, bezmeticii fulgi vatosi, umezi, ai lapovitei prinzandu-ne de la padurea Lapuselului catre Baia Mare. Un nimb alb de nea imaculata avea sa decoreze crestetele Mogosei, Gutaiului si Ignisului in dimineata zilei de vineri, 26 noiembrie, zamislindu-ne-n minti mugurii celor dintai ture de iarna.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
