Rt 19 din 29 05 10 cu D.Pascu. O.Hobincu, M.Ghetie, Brena si eu (circuit Slatioara-Glod-Desesti)
Vezi GALERIE FOTO
Era din ce in ce mai cald, dar se anuntau si averse cvasicotidiene (ba chiar si o distrugatoare tornada in Silivasu de Campie – Bistrita-Nasaud , in urma cu cateva zile). La 11.05, cautand in Pticlau Slatioarei superba orhidee Papucul doamnei ( Cypripedium calceolus), am trait o mare spaima si dezamagire, negasind nici macar o planta, darmite flori, amplasarea unei stane de oi la circa 150 metri est de locul predilect al acestora, calcaturile afunde de oi si potecile taiate in coasta de trecerile acestora determinandu-ne sa credem ca ar fi fost iremediabil distruse. Atunci, cunostintele noastre din Slatioara, Hodor Dumitru si Palaguta, ne-au spus ca nu-i exclus faptul ca aceasta primavara capricioasa, cu ploi si intervale reci, sa le fi decalat si intarziat aparitia si perioada de inflorire.
Un telefon dat la o decada aproximativa avea sa ne faca sa aflam ca doi prieteni de-ai nostri, impreuna cu fiul lor Nicu (universitar clujean) si un coleg de-al acestuia s-au deplasat dupa noi in zona dand peste doi Papuci ai doamnei infloriti, altii aflati in incipiente stari de vegetatie, inflorirea lor trebuind sa atinga apogeul probabil in alte 10-15 zile. Pentru a nu rata insa evenimentul ne-am hotarat sa mai facem o tentativa in finalul Florarului.
Vineri dupa-amiaza, am studiat comparativ prognoza meteo pe site-urile A.N.M, Kappa, Accuweather pentru Slatioara si Glod . Temperatura nocturna 10 C (resimtita ca 11 C), cea diurna 25 C, dar resimtita din pricina excesului de umiditate ca 34 C, un cer variabil, dar si sanse de furtuna cu descarcari electrice si averse abundente sambata dimineata la ora 4 si la ora 7, probabilitate 88 %, fara ploi dupa aceea pana la ora 16.
Un splendid rasarit de soare admirat, din pacate, din… apartament
M-am gandit sa pornim la 5.30 dimineata pentru a descinde in Slatioara imediat dupa trecerea evenimentelor meteo indezirabile, nu doar deranjante, dar chiar si foarte periculoase ( in caz de caderi de grindina insotite de fenomene electrice), insa dupa o rapida consultare telefonica si inspirati (aveam s-o constatam la fata locului sambata), am stabilit sa ne intalnim doar la ora 6.30 dimineata.
Sambata dimineata, la ora 4.00, febra plecarii mi-a dat ghes, trezindu-ma. Precaut, verific din nou prognoza meteo afland ca cele doua furtuni de la ora 4.00 si 7.00 dimineata s-au mutat la ora 13.00, respectiv 16.00, limitele termice fiind aceleasi, sansa fenomenelor meteo violente reducandu-se insa la 66 %, iar volumul estimat al precipitatiilor sub forma de averse diminuandu-se de circa 10 ori.
Mi-a venit sa-mi dau palme ca nu aveam sa pornim la 5.30 dimineata, asta mai ales dupa ce iesind din apartament am putut admira mijirea zorilor si spectacolul unui spledid rasarit de soare, cu nori diafani de culoare roz-aurie prefigurand parca o gingasa si deosebit de dinamic-variabila acuarela.
Peisaje umbrite de neguri umed-sur-terne
Am plecat din Baia Mare la ora 6.30 dimineata, via Cavnic-Budesti-Valeni. Soare, zori de zi proaspeti si minunati, cu soare generos dar si plutinde, joase, mari de neguri pe vaile de dincolo de Pasul Neteda, pe valea Cosaului, Izei si-n zona Sighetului Marmatiei, matinale activitati legate de mulsul oilor la succesivele stane aliniate pe langa DJ 184.
Casi atarnanzi in relativ albe sedile de grinzile comarnicelor saracacios – promiscue. Inca mai speram la grandioase peisaje cotind-o din Calinesti spre Valeni dar, suind serpentinele, am intrat treptat in negurile umed-sur-terne.
In loc sa scapam de ele, acestea s-au intensificat spre Barsana si apoi la devierea spre Slatioara, imediat dupa podul de peste raul Iza devenind chiar ingrijoratoare. Tulbure, cafenie, cu apele umflate, Iza.
E vremea fiertului la horincii…
Ne-am oprit in dreptul unor stancarii gresoase, descoperind ca fragutele au inceput sa se coaca, rubinele acestora inviorand arizii versanti insoriti.
La stanga, peste modesta si tulburea vale Slatioara, trei gospodarii traditionale, fiecare strajuita de harnicii lor caini. In ograzile acestora trecuse de curand prima coasa, iar fanul a fost urcat pe clenceri, la uscat.
Horinciile aliniate de-a lungul vaii Slatioara duduiau acum inca din plin, fiind vremea fiertului borhotului de mere.
Fiindca le duceam niste fotografii familiei Hodor si unei nonagenare, vecina de-a lor, am mers pana in dreptul casei lor apoi am intors, abandonand masina la un pod peste valea Slatioarei, la confluenta acesteia cu modesta valea Morilor.
Aici ne-am luat rucsacii usori si betele de tura dar, neinspirati, neschimbandu-ne bocancii cu cizmele de cauciuc, am pornit in amontele vaii Morilor (circa 2,5-3 km), spre Sesuri.
Noroi si balti dupa strasnica ploaie de vineri seara. Racoare umeda din pricina negurilor, temperatura nu mai mult de 10-11 C.
In dreapta, curgand pe un stratificat – gresos talveg, valea Morilor lutos – abundenta. Ograzi cosite si aliniati ostaseste clenceri, pe alocuri jirezi, dar si clai ramase nefolosite din verile trecute.
Rosii, pestrite ori porumbace gaini si cocosi, frecvent din rasa Gat golas de Transilvania. Femei iesind la prasitul cartofilor, fasolei, cepii si usturoiului. Barbati la cosit.
La casa familiei Dertec
O etajata vila galbena, stridenta, a ramas la dreapta, pe malul un paraias afluent al vaii Morilor. Noi ne-am angajat la stanga, pe o ulicioara noroios – bolovanoasa de pe firul principal al vaii Morilor, ajungand in curand in Sesuri, la nr. 111- familia Dertec Dumitru si Maria ( pe care am fotografiat-o in urma cu doua saptamani in timp ce semana fasole si amabila, ne-a oferit cateva utile relatii).
Acum gazda era in curte, alaturi de o volubila octogenara. Ne-a atras atentia cuptorul lor proaspat spoit in albastru celest. Ne-am gandit sa-l fotografiem la intoarcere, atunci descoperind si un jug pentru vite atarnat de peretele surii de lemn, iar la streasina acesteia, atarnand pentru a speria ciorile si stancutele hoate, macabrul starv pleostit al unei ciori.
Deplasarea in amontele vaii Morilor prin Sesuri, urmand sleaul adesea mocirlos al unui drum de carute, frecvent intrand prin fanata debordand de flori, s-a soldat cu rapida imbibare a cracilor pantalonilor nostri pana hat deasupra genunchilor.
Noroc ca treptat vremea parea ca se amelioreaza, desi la orizontul vestic negurile albe bordeaza huciurile si codri de foioase.
In dreapta, a aparut palcul de pruni atacati de licheni dantelat-matasosi, splendida casuta de varat postata acum intr-un imens petec alb de cucuta (Cicuta virosa) inflorita.
Casuta de varat cu sura si fanarul
Mai departe, spre vest (hotarul dinspre Valeni), a aparut un fanar traditional, la dreapta si mai sus un altul, cu sarpanta variabila pe inaltime confectionata din tabla ruginita, o mai mare dar scunda casuta de varat cu sura si un alt fanar, aproape plin recolta verii trecute.
In fanata ceva mai scunda am admirat aici orhidee din specia poroinic (Dactylorhiza maculata), alaturi de intinse gulere albastre cerneala-galben portocalii de sor cu frate ( Melampyrum bihariense).
Am traversat valea spre SV, dupa care am suit lejer succesivele mici terase generate de vechile alunecari de teren, dand de huciul cu tufe de alun. Calcam in deplina liniste, pentru a nu starni cainii agresivi ai foarte apropiatei stane.
In cautarea Papucului Doamnei
Mi-am inceput, emotionat, cautarea Papucului doamnei, pentru asta suind in zig zag versantul nordic gresos, inclinat in cele din urma la circa 45-55 %, spre linia de inalta tensiune ce vine dinspre Valeni.
Nu am gasit nicio floare de Papucul doamnei multa vreme, desi am admirat, e drept cam catranit, alte orhidee, roz-punctate, si o sumedenie de floricele galben-portocalii, rude cu laptucile.
Am fost nespus de fericit in clipa in care am dat cu privirile de un singur exemplar plouat de Papucul doamnei, pe care m-am grabit sa-l imortalizez din varii unghiuri, admirandu-i picaturile ploii atarnande pe pseudopetalele visiniu-maronii sau de acel condur galben amintind de sabotul Cenusaresei (sau mai degraba de condurii turcesti).
Era admirabila sofisticata morfologie a acestei rare flori (in Romania absolut pur teoretic ocrotita de lege), cromatica subtila a partilor sale constitutive.
Ceva mai sus si-n dreapta era un alt Papuc al Doamnei, pe care dupa ce l-am vazut nu l-am putut repera a doua oara si imortaliza.
Din fericire, in vegetatia de la poalele tufelor exuberante de alun, am dat cu ochii de mai multe exemplare de Papucul Doamnei aflate in varii stadii vegetative, cu talia de 10-15 cm, frunze lanceolat-late si striate, urmand probabil sa infloreasca in jurul datei de 12- 15 iunie.
Desi „captura” noastra (imagistica) a fost una realmente modesta, ne-am putut declara multumiti, coborand in sat pe unde am suit, treptat remarcand disiparea negurilor si ivirea azuriului intens calatorit de fotogenici cumulo-nimbusi la orizontul dinspre Valeni.
Asta ne-a facut sa ne oprim adesea pentru a nemuri orizonturile si culmile, alteori admiram alungarea unei ciori de o nevolnica randunica, balansul neastamparat al codobaturilor sau ascultam cantul cucului, pupazei ori pitpalacului.
Gura vaii Morilor
Mai la vale, am intalnit femei intoarse de la padure cu plasele de rafie impletita ascunzand frumoase hribe maronii care au inceput a fi achizitionate la 7 lei/kg.
Salcamii si socii mai erau in floare (in Cavnicam admirat dimineata o tufa de liliac abia inflorit). Familia Dertec ne-a imbiat cu horinca, dupa ce am facut cateva fotografii cu batrana alaturi de cuptor si ciobanescul lor carpatin alb, baltat cu negru.
I-am refuzat amabili, in primul rand fiindca mai aveam de mers dar si deoarece, treptat, caldura si zapuseala ne-au scos fierbinti sudori.
Ajunsi la gura vaii Morilor, ne-am dres cu ceva de-ale gurii si cafea, am facut o vizita la apropiata fabrica de dumnezei, si acolo fiind imbiati de proprietar cu horinca de mere, apoi, ingrijorati de nebuloasele ce navaleau amenintatoare pe Scarisoara si Magura Glodului, ne-am imbarcat pornind spre Glod.
Am oprit doar pentru a admira o valtoare in care o tanara femeie spala toluri din panura si apoi pentru a imortaliza un ciudat cumulo-nimbus phalic-statuar.
Puzderie de orhidee
Un grup de elevi liceeni sigheteni (poate vreo 35-40) aflati in excursie in Glod si urmand sa suie la un borcut sulfuros cu depuneri de travertin, a oprit la alimentara pentru a se dedulci cu inghetata.
Noi am continuat pe drumul pietruit si spalat de averse vreun km, dupa care am luat-o pe jos. Drumul auto-forestier ducea spre poalele Scarisoarei, valea Glodului acompaniindu-l in stanga.
L-am urmat spre amonte pana la urmatorul pod si curba la stanga ( acolo unde conflueaza doua paraie dintre care noi il Traversam prin albia ingusta si bolovanoasa pe cel dinspre SE, suind imediat versantul NV al Magurii Glodului.
Un grup compact de cinci-sase oite (bureti albastru-violacei,deliciosi) mi-au facut cu ochiul, imediat dupa aceea au aparut in pajistea mai modesta o suita de albe orhidee.
Nu au intarziat sa apara poroinicii violaceu-visinii, punctati. Acestia erau grupati, numerosi, pe firele izvoarelor si-n lungul zonelor deosebit de umede produse prin secularele alunecari de teren dinspre crestetul pluriterasat al Magurei Glodului.
Un extraordinar spectacol ni se oferea de-acum incolo. In timp ce Magura Glodului dar mai ales Scarisoara ( parte din Muntii Lapusului, piemont NV) erau invadate de nebuloase alb bucalate degradate-n cenusiu-plumburiu, Glodul, vaile Glodului si Slatioara erau scaldate-n soare stralucitor iar orizontul N-NE, spre culmile inalte ale Muntilor Maramuresului, era decorat de un infinit brau de nori fotogenici, perpetuu metamorfozati de curentii inalti.
Panorama spre Muntii Rodnei
Extraordinara era si panorama E-SE, spre Muntii Rodnei, cu un prim plan apropiat glodean terasat, verde-tonic. Am identificat de la stanga spre dreapta Poloninca, Muntele lui Serban si Pop Ivan, initial cu o imensa si dinamic variabila caciula de nori, treptat degajati.
La dreapta lor, Farcaul si Mihailecu, mai departe Toroiaga si Capra si mai departe varfurile Puzdre, Repedea, Cormaia si-apoi Pietrosul Rodnei, Buhaescu Mare si rotunjita spinare a Batranei din Muntii Rodnei.
Sub noi, la nici un km, strans grupat in jurul bisericii de lemn de sec. XVIII, Glodul, un splendid puzzle de case si anexe cu sarpante sur-argintii, din azbociment ondulat (cancerosul eternit, in mare voga prin 1960, ca alternativa la sanatoasa dar extrem de perisabila dranita ori sindrila si interzis la fabricatie abia dupa 1970).
Dupa o prelunga solarizare si incantare am coborat intuitiv – la plesneala – fascinati de dinamica nebuloaselor profilate pe azurul cerului ori de putinele case traditionale de varat ivite printre huciurile teraselor de odinioara, traversand ingusta valea a Glodului pe niste bolovani gresos-alunecosi, iesind la drumul auto-forestier.
Spre Manastirea Adormirea Maicii Domnului din Barsana
Pana la masina mai avem de mers circa un km. Soarele ardea, iar evaporarea masiva genera o atmosfera tipica de jungla tropicala. Femeile se intorceau de la prasila, altele intorceau brazdele in ograzi, ca sa se perpeleasca nitel inainte de-a le sui pe capre, clenceri ori jirezi, unii barbati se intorceau de la coasa, altii isi drujbaleau bustenii de fag, pregatind lemne de foc pentru la iarna.
Copiii ne priveau de pe la porti sau cocotati pe garduri. Ce frumosi si simpatici erau!
Habitaclul dogorea ca un cuptor. N-avem ce face, ne imbarcam luand-o spre Manastirea Adormirea Maicii Domnului – Barsana care e intr-un perpetuu avant constructiv, dar din fericire exista probabil o viziune de ansamblu, iar impresia generala, dincolo de o indiscutabila opulenta si aglomerare ecumenic-turistico-srl-ista , e aceea de deplina frumusete si armonie stilistic-arhitecturala bucovineano – neomaramureseana.
Ultima chichita o constituie pietonalizarea caii initiale de acces (lucru imbucurator) si crearea alteia (auto) pentru alesii cu dare de mana, flancata de o interesanta pasarela de lemn.
Noul gard din lemn de stejar incrustat cu traditionale motive geometrice, arcurile de piatra, trandafirii si florile-n general, sporesc farmecul acestui loc, mai degraba prietenos, turistic de masa, decat unul sobru-monahal.
Ca niciunde poate, curios, aici absolut nimic nu tradeaza crunta criza socio-economico-politico-administrativa romaneasca ancestrala si acutizata din finele lui 2008 , ba dimpotrtiva ?!
Dorind sa ne incheiem intr-un fel apoteotic circuitul, le-am propus colegilor mei sa aruncam o privire bisericii de lemn, monument istoric UNESCO de sec. XVII, cu hramul Sf.Cuvioase Paraschiva, din Desesti, dar mai ales fanatei din dosul acesteia, debordand, precum niciunde alt-unde, de sute de caldaruse (Aquilegia vulgaris- tipice, albastre cerneala dar si varietati de la alb la roz pal sau violaceu), respectiv de bulbucii de munte (Trolius europaeus) cultivati ca flori decorative dinaintea caselor taranesti.
Am avut destula sansa sa ne implinim visurile si sa ne umplem tolba imagistica si asa suficient de bogata, pe deasupra, nesperat, fiind ocoliti de averse si furtuni, colegii mei admirand cu aceasta ocazie frescele nepereche ale sfantului lacas. De altfel, in zona se mai aflau turisti romani si straini.
De-aici, urmarind dinamica norilor, mai degraba spectaculoasa decat alarmanta, incepand de la Creasta Cocosului spre varful Gutai si Trei Apostoli, apoi mai departe, catre Magura Mare, Sermetes, Scarisoara , am pornit in susul vaii Mara si-apoi a Rausorului si-n final pe serpentinele Gutaiului.
Din pacate, n-am avut nicio sansa ca in locul bine stiut de noi in care in aceasta perioada incepe sa infloreasca crinul de padure (Lilium martagon) sa-i putem admira minunatii clopotei patati leopardin si deosebit de parfumati deoarece…tocmai pe-acolo se exploateaza fagetul concurandu-se astfel brutal la distrugerea unor destul de rare minunatii botanice dar…asa-i la noi mioriticii-carpato-danubiano-pontici mitici .
Oare cum putem fi atat de autodistructivi ? Ne inspira si indruma fatalmente spre asta inteleptii si destoinicii nostri guvernanti ?
Sursa: Lucian Petru Goja