Oamenii de stiinta au descoperit ca un vierme de mici dimensiuni, Caenorhabditis elegans (C. elegans), ar putea detine secretul pentru a combate obezitatea intr-un mod eficient. Cercetatorii spun ca o mutatie genetica prezenta in ADN-ul acestui vierme ii permite acestuia sa nu se ingrase niciodata. Acea mutatie ar putea sa ii ajute pe oamenii de stiinta sa produca o pilula care va permite oamenilor sa manance oricat de multe dulciuri fara sa ia deloc in greutate.
Savantii, coordonati de Sean Curran, profesor la Davis School of Gerontology si la Keck School of Medicine – asociate la Universitatea Southern California din Los Angeles – au gasit o noua metoda de a combate obezitatea care acompaniaza dietele bogate in glucide. Ei au descoperit o gena cu rol cheie, pentru care mai multe companii farmaceutice doresc deja sa produca medicamente care vor avea rolul de a o activa la comanda.
„Dietele bogate in zaharuri primite de viermi erau echivalente cu dietele occidentale ale oamenilor”, a spus profesorul Curran, referindu-se la dieta preferata a multor occidentali, caracterizata prin mari cantitati de lipide si de glucide, precum burgerii, cartofii prajiti si bauturile carbogazoase.
Unii dintre viermii „mutanti” din aceste experimente – care prezentau gena superactiva SKN-1 – puteau sa consume cantitati incredibil de mari de zaharuri fara sa se ingrase deloc, in timp ce viermii C. elegans obisnuiti se ingrasau foarte mult urmand aceeasi dieta.
Studiul a fost realizat doar pe viermi din specia C. elegans si pe celule umane in culturi de laborator, insa acelasi tipar genetic a fost descoperit in aproape toate vietuitoarele din lume, de la celulele de drojdie si pana la oameni.
Gena SKN-1 exista si la oameni, unde este cunoscuta sub denumirea Nrf2, sugerand faptul ca actiunea ei benefica ar putea fi translatata si asupra oamenilor.
In etapa urmatoare, profesorul Sean Curran intentioneaza sa isi testeze descoperirea pe soareci.
Studiul savantilor americani a fost publicat in revista Nature Communications.
Proteina Nrf2, un „factor de transcriere” care se leaga de o secventa specifica a ADN-ului, pentru a controla capacitatea de detoxifiere a celulelor si abilitatea lor de a se repara atunci cand sunt expuse la oxigenul reactiv chimic (o amenintare comuna la adresa bunastarii celulelor), este studiata de multa vreme in experimente pe mamifere.
Companiile farmaceutice au demarat deja studii clinice cu scopul de a produce medicamente moleculare care sa actioneze asupra Nrf2 cu scopul de a o face sa produca mai multi antioxidanti si sa impiedice astfel procesul de imbatranire.
Desi perspectiva fabricarii unei pastile care sa controleze felul in care organismul reactioneaza la anumite medicamente este una ispititoare, ea nu este insa lipsita de riscuri, avertizeaza profesorul Curran. Stimularea excesiva a Nrf2 a fost asociata cu dezvoltarea unor cancere agresive.
Sursa: Mediafax
– Servicii de creare site web
