STUDIU – Majoritatea companiilor romanesti reactioneaza abia la criza de lichiditati

Majoritatea companiilor romanesti – 60% – reactioneaza abia cand ajung la criza de lichiditati, releva un studiu privind restructurarea si gestionarea crizei realizat de compania de consultanta Roland Berger (RB) si prezentat de Mihnea Radulescu, manager de proiect la RB.

Inaintea falimentului, o companie travereseaza mai multe etape – criza strategica, criza de profitabilitate si criza de lichiditati, iar o companie care ajunge deja in criza de lichiditati are sanse mult mai mici de a evita falimentul, chiar daca aplica un program de restructurare, avertizeaza consultantii de la RB.

Inca din etapa crizei strategice, 35% dintre companiile din Europa de Vest reactioneaza imediat, iar in ECE procentajul este de 39%. In Occident, 60% dintre companii iau masuri in faza crizei de profitabilitate si numai cinci la suta asteapta criza de lichiditati, iar in ECE procentajele sunt de 49% si respectiv 12%.

Potrivit studiului ”Restructurarea ca solutie de gestionare a crizei” al RB, care vizeaza perceptia managerilor europeni despre criza si masurile pe care doresc sa le implementeze, tendinta generala este de pesimism privind viitorul apropiat din punct de vedere economic. In functie de regiune, numai 4-5% dintre managerii chestionati cred ca apogeul crizei economice internationale a fost atins,intre 23 si 40% au apreciat ca situatia este neclara, iarintre 55 si 73% afirma ca situatia se va inrautati.

Perceptia generala la nivel european este ca actuala criza va dura 1-2 ani, procentajele celor care anticipeaza o redresare dupa cateva luni fiind foarte mici.

Ca masuri preferate de manageri pentru restructurare si evitarea falimentului sunt reducerea costurilor, revizuirea bugetului pe 2009, controlul strict al fondurilor, inghetarea angajarilor si a investitiilor.

Potrivit consultantilor de la RB, sase cauze potentiale pot duce la esuarea unui program de restructurare – planificarea nerealista (tendinte de piata neglijate), planuri insuficient detaliate, neglijarea planurilor competitorilor, rezistenta la schimbare, lipsa deincredere si credibilitate a managementului, ignorarea factorilor profitabilitatii.
Sursa: Agerpres