Vezi VIDEO
A primit cea mai grea lovitura pe care viata putea sa i-o dea, dupa ce a fost una dintre victimele exploziilor de la Sighet. A pornit cu 1% sanse de supravietuire, insa dorinta de a ramane alaturi de cei doi copii ai sai, de sotie si intreaga familie l-a determinat sa lupte cu moartea, astfel incat astazi sa fie considerat o adevarata minune chiar de medicii care l-au tratat. Minunea se numeste Darius Perhaita, un subcomisar extrem de apreciat de colegii si superiorii sai din cadrul IPJ Maramures, alaturi de care a lucrat din 2000 pana pe 19 februarie 2012, ziua care i-a schimbat radical viata tanarului.
Explozia in care a fost implicat, chiar in timp ce desfasura ancheta alaturi de alti colegi ai sai, nu si-o poate aminti. Este o zi neagra despre care nu stie decat ca l-a adus pe patul de spital, loc care i-a devenit casa pentru un an de zile. A stat patru luni in coma si cand si-a revenit in simtiri si-a dat seama ca i-a fost rapit cel mai de pret lucru: vederea. Dupa explozia prin care a trecut, Darius Perhaita s-a ales cu arsuri de gradul I, II si III pe 75% din suprafata corporala, cu arsuri de cai respiratorii superioare, precum si leziuni la nivel cerebral, care i-au afectat vederea si vorbirea.
A facut cateva zeci de operatii, multe dintre acestea fiind grefe de piele, donate de sotie, mama si cativa colegi inimosi, a urmat cu sfintenie tratamentul indicat de specialisti si s-a luptat zi de zi pentru a ramane alaturi de toti cei dragi. Astazi, dupa un an intreg petrecut pe paturile Spitalului Floreasca si Spitalului de Arsi, pentru ca a aflat prea tarziu ca trebuie sa se mute intr-o alta unitate medicala pentru a fi ingrijit, Darius se afla acasa, alaturi de familie, lucru care i-a readus zambetul pe fata.
„Acum ma simt foarte bine, in primul rand pentru ca am ajuns acasa si sunt alaturi de familia mea. Eu nu imi amintesc nimic din ce s-a intamplat. Mi-au povestit asistentele de la spital, ca am fost victima unei explozii in Sighetu Marmatiei. Viata mea s-a schimbat radical de atunci. Inainte eram un sprijin pentru familia mea, iar acum nu pot sa fac nimic singur, nu pot sa ma alimentez singur, nu pot sa fac nimic. Cea mai mare durere a mea este faptul ca nu vad aproape deloc. Vad foarte putin din cauza unor leziuni la nivel cerebral”, a marturisit Darius Perhaita.
In ciuda bucuriei imense ca Darius a supravietuit celei mai grele incercari din viata sa, familia lui spune ca anul 2012 a fost unul de incercare, un an in care speranta a fost cea care i-a ajutat sa treaca peste fiecare etapa.
„A fost un an greu, un an care ne-a schimbat viata total. A dat peste cap tot, absolut tot! Dar, cu toate acestea, speram, cu ajutorul lui Dumnezeu, ca va fi bine. Speranta nu ne-o pierdem! Patru luni Darius a stat in coma. Medicii ne-au dat 1% sanse, dar in acelasi timp ne-au spus ca niciun pacient in starea lui nu a ramas in viata. Adica iti dam 1% ca sa nu iti dam zero. El a trecut peste fiecare etapa, peste fiecare hop care a intervenit. Chiar nici medicii nu au stiut mai departe ce sa faca, neavand nicio persoana care sa fie in viata. Darius a trecut ca un luptator, a trecut cu bine! La inceput a fost extrem de dureros. Medicii au spus in prima faza ca ne dau trei zile, ne-au dat apoi sapte zile, insa am trecut peste toate astea si iata ca acum suntem mai bine si am trecut de fiecare etapa pe care ne-au dat-o medicii”, a povestit cu ochii in lacrimi Anca Perhaita, sotia politistului.
In preajma sarbatorilor pascale de anul trecut, starea lui Darius a inceput sa se imbunatateasca, acesta fiind, treptat, deconectat de la aparate.
„La Pasti au inceput sa il scoata incet din coma. Atunci a primit si prima lingurita de frisca. Dupa patru luni si jumatate am reusit sa scapam si de traheostoma, aparatul care il ajuta sa respire. Era posibil atunci sa i se puna o proteza pentru trahee, pentru ca nu putea nicicum sa respire singur, doar pe aparate. La prima incercare a rezistat fara aparat 30 de secunde. La a doua incercare patru zile, iar ce-a de-a treia a fost cu succes”, a explicat Anca Perhaita.
Bucuria pe care au trait-o parintii tanarului in momentul in care acesta a revenit, chiar si pentru scurt timp, acasa, nu poate fi exprimata in cuvinte. Tatal comisarului marturiseste ca a fost o implinire sa il vada pe Darius facand primii pasi prin casa si sa il vada din nou in sanul familiei.
„A fost o mare bucurie, dupa un lung calvar. Initial socul acela teribil, de la nefericita intamplare, si apoi ceea ce am indurat pe la Bucuresti, prin spitale. Acum, sa il vad facand primii pasi in familie, zambetul lui frumos, astea ne-au mai inseninat acum zilele”, a marturisit Stefan Perhaita, tatal comisarului.
Chiar daca nu poate sa vada, ochii lui Darius sunt plini de lacrimi, iar chipul i se lumineaza in momentul in care vorbeste despre meseria in care si-a riscat viata, precum si de colegii sai. Pe langa recuperarea vederii, cea mai mare dorinta a sa este sa revina la munca pentru a le strange mana si a le multumi colegilor sai care s-au mobilizat si l-au ajutat cu tot ce le-a stat in putinta in timpul scurs de la producerea exploziei. In amintirea vremurilor de altadata, chiar si in timpul interviului acordat in exclusivitate pentru eMaramures, Darius a purtat o bluza cu o eticheta inscriptionata „Politia Romana”.
„Sper sa reusesc sa fiu cat de cat independent, sa nu trebuiasca sa ma rog de nimeni. Acum fac kinetoterapie, iau medicamentele si celelalte necesitati de zi cu zi. Asa decurg toate zilele mele de cand m-am trezit din coma. Sper sa ma intorc la locul meu de munca, chiar daca nu voi munci cum nunceam inainte, macar ca sa le multumesc colegilor pentru faptul ca au fost alaturi de mine si m-au sprijinit, inclusiv prin donarea de piele si sange”, a marturisit cu tremur in glas Darius Perhaita.
Timpul pe care Darius il va petrece acasa este unul scurt, in cursul saptamanii viitoare acesta urmand sa fie internat din nou la un spital din Bucuresti, unde sa isi urmeze tratamentul si recuperarea. Specialistii spun ca primii doi ani de la socul suferit in urma exploziei trebuie sa fie dedicati exclusiv recuperarii. Darius a facut progrese uimitoare: a reusit sa isi miste din nou mainile si sa vorbeasca din ce in ce mai bine. Pentru a se recupera, el trebuie sa urmeze un tratament strict, de mii de euro, si sa suporte mai multe operatii extrem de costisitoare.
„Evolutia lui a fost spectaculoasa, le-a dat peste cap toate baremele medicale si ei nu stiu ce sa spuna, la ce sa ne asteptam… Atat ne-au spus ca trebuie sa continuam, sa nu intrerupem tratamentul, dar ei, ca medici, au ramas masca, pentru ca pentru ei Darius este un miracol. Bineinteles, va trebui sa faca multe operatii deoarece i-au fost afectate mainile, picioarele, fata, totul trebuie reconstruit. Nu stim ce va trebui sa faca si la ce valoare se ridica. Cea mai mare dorinta a lui este sa vada, aceasta dorinta este si a noastra, motiv pentru care nu trebuie sa intrerupem tratamentul. Parerea mea este ca se poate face pentru el mai mult, poate nu in Romania, de aceea am incercat si in alte parti”, a marturisit Lucica Perhaita, mama comisarului.
Speranta lui Darius este o clinica din Germania, de unde asteapta un raspuns pentru a putea sa vada daca poate sa fie supus unei interventii chirurgicale care sa ii redea vederea. Cei care doresc sa ii dea o a doua sansa la viata lui Darius pot face donatii in cele doua conturi deschise de familia tanarului.
Contul bancar in lei este: RO96RNCB0286105095100001 PERHAITA LUCICA (mama), BCR – B-DUL Regina Elisabeta, nr.5, sector 3, Bucuresti, Romania – SUCURSALA TUNARI (COD SWIFT : RNCB RO BU).
Contul bancar in euro: RO69RNCB0286105095100002 PERHAITA LUCICA (mama), BCR – B-DUL Regina Elisabeta, nr.5, sector 3, Bucuresti, Romania – SUCURSALA TUNARI (COD SWIFT : RNCB RO BU).
Sursa: Anca Popescu Glodan