In 2011, in Maramures au avut loc 315 cazuri care au fost investigate de serviciul Abuz-Neglijare din cadrul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului (DGASPC). Dupa numai un an, acelasi serviciu a inregistrat 354 de cazuri – o crestere cu peste 12% -, fapt care a consemnat un dramatic record: pentru prima oara de la infiintarea serviciului, in 2012, s-a inregistrat mai mult de un caz de neglijare sau violentare a copiilor pe zi.
Daca abuzurile ar putea fi, nedrept, deparajate, patru dintre cazurile inregistrate in 2012 in Maramures au consemnat cea mai grava forma: copii abuzati sexual. In acest an, in doar 45 de zile, s-au inregistrat deja trei abuzuri sexuale asupra copiilor. Seful institutiei care raspunde de protectia minorilor incearca sa acrediteze ideea ca trendul nu e in crestere, doar ca aflam noi mai multe decat in alte dati.
Insa psihologii avertizeaza ca, fara indoiala, avem de a face cu un fenomen grav care ia amploare. Am pus in ecuatie toate cunoscutele si necunoscutele pentru a ajunge la rezultatul problematicii: cauzele pentru care in Maramures s-au inmultit numarul abuzurilor violente asupra celor mici si solutiile prin care fenomenul poate fi controlat si redus, pentru ca, din pacate, eradicarea ramane un vis.
Psihologul Cristina Ambrus, sefa Centrului Judetean de Resurse si Asistenta Educationala (CJRAE) Maramures, subliniaza ca, in cazul copiilor, „violentele pot sa ia diverse forme si traumele pot sa mearga pe o arie mai larga, de la indiferenta si neglijenta si pana la abuzuri mai grave: violenta fizica si abuzul sexual”. „Un copil abuzat manifesta o incredere foarte scazuta in propria persoana, are tulburari emotionale. Ca urmare a abuzului si a traumei, crede ca el este de vina pentru ceea ce i s-a intamplat si adesea se va stigmatiza si se va autoinvinovati pentru asta. Cu cat abuzul sau trauma are loc la o varsta mai mica, cu atat consecintele si repercusiunile vor fi mai mari, mai grave”, a explicat psihologul Cristina Ambrus.
Ce se intampla cu un copil abuzat
Peste 1.500 de copii din Maramures se afla in acest moment sub protectia statului, din motive care merg de la nepasarea propriilor parinti si pana la lipsuri de ordin material ale acestora. „La ora asta avem in evidente 1.520 de copii. In case de tip familial sunt 344 de copii, avem in centre maternale 10 mame cu 20 de copii, in centre de primire in regim de urgenta sunt 27 de copii, in plasament simplu avem 618 copii, iar in asistenta maternala sunt dati 413 copii. Dar copiii care sunt sub protectia statului nu sunt mai speciali decat copii din familii…”, a declarat Nicolae Boitor, directorul general al DGASPC Maramures.
Chiar daca managerul institutiei statului care se ocupa de protectia copiilor care nu cresc in familiile naturale sustine ca acestia „nu sunt mai speciali” – desi sunt, pentru ca un abuz indreptat impotriva lor conduce la concluzia ca s-a creat o disfunctionalitate in sistemului creat de statul roman tocmai pentru a-i proteja -, fenomenul care a luat amploare in Maramures, si care consta in abuzuri comise impotriva celor mici, nu s-a inregistrat decat in cazuri sporadice in sistemul de stat.
Insa institutia investigheaza toate cazurile de abuzuri impotriva minorilor, confirma seful serviciului specializat din cadrul Directiei pentru Protectia Copilului Maramures. Cand exista suspiciunea ca un copil a fost abuzat, institutia statului deschide o ancheta. Sefului serviciului din cadrul DGASPC care se ocupa de aceste anchete recunoaste insa ca instrumentele de lucru pe care le au la indemana pot conduce doar spre o concluzie cu un incarcat grad de subiectivism.
„Evaluarea aceasta are o nota accentuata de subiectivitate, atata vreme cat este o interpretare personala a specialistului care are in lucru acest caz. Un element esential in concretizarea demersului si validarea acestuia este instrumentul de lucru pe care-l utilizeaza”, a precizat Raoul Dromereschi, sef serviciu Abuz-Neglijare DGASPC Maramures.
Inainte de afla motivele cresterii numarului si intensitatii abuzurilor comise impotriva copiilor si de a detrmina ce se poate face pentru contracararea macar partiala a acestui fenomen, aflam ce se intampla cu un copil care a suferit o forma grava de abuz.
„Un copil s-ar putea sa nu spuna in asa multe cuvinte: „Ma simt ranit, ma simt abuzat, ma simt neglijat”. S-ar putea sa adopte alte comportamente care ar putea atrage atentia parintilor sau a persoanelor semnificative din viata copilului. In primul rand, el manifesta reactii de frica si de anxietate fata de abuzator si fata de alte persoane. Exista consecinte in plan fizic si somatic, acestea fiind primele care se manifesta in urma unui abuz sau traume. De exemplu, un copil abuzat poate sa aiba frecvente dureri de cap, cefalee, tulburari gastro-intestinale, tulburari de somn, tulburari de alimentatie insotite de o stare de alerta permanenta. Ca urmare a abuzului, pot sa apara si afectiuni neurologice – sunt afectate regiunile neurofiziologice responsabile cu memoria, atentia, abilitatile de invatare. Cu cat abuzul a avut loc cu o frecventa mai mare, aceste consecinte se agraveaza”, a mentionat sefa CJRAE Maramures, Cristina Ambrus.
In afara semnelor numite impropriu “clinice”, abuzul asupra unui copil ii marcheaza intreaga existenta. „Un copil abuzat poate deveni un adult abuzator, pentru ca e convins ca in relatiile cu alte persoane exista doar doua roluri, de victima sau de agresor, iar el, ca adult, va lua fie rolul de victima, fie pe cel de agresor. E convins ca relatiile dintre oameni se manifesta sub aceasta forma a relatiei de putere, ca exista o diferenta de putere intre unul si celalalt, unul fiind superior, celalalat inferior. Sunt persoane care cred ca abuzul emotional este cel mai grav, insa exista studii care concluzineaza ca abuzul sexual, mai ales asupra unor copii de varsta mica, are consecintele cele mai grave”, a explicat psihologul Cristina Ambrus.
Cea mai grava forma de abuz: abuzul sexual
In 2012, patru cazuri de abuz sexual, au fost cercetate de serviciul Abuz-Neglijare din cadrul Directiei pentru Protectia Copilului Maramures, iar in primele 45 de zile ale acestui an au fost deja semnalate trei cazuri.
Seful DGASPC Maramures are o teorie simplista a fenomenului: suntem o natie de needucati. „Din pacate, lucruri din astea se intampla in societatea romaneasca la toate palierele. Apar cazuri de pedofilie la ditamai profesorii, la judecatori, la oricare… Eu cred ca educatia lasa de dorit la nivel national”, a declarat Nicolae Boitor, director general DGASPC Maramures.
Contrar unei teorii popularizate de nespecialisti, un copil abuzat constientizeaza ca li se intampla ceva rau si nu isi reprima aceste amintiri dureroase.
„Exista dovezi ca fiind abuzat, un copil constientizeaza, poate nu in totalitate, ca i se intampla ceva rau. In general, s-a mers pe ideea ca daca un copil sufera un abuz la o varsta mica, de pana la 5 ani, n-o sa-si aduca aminte, pentru ca amintirile sunt reprimate. Insa asta nu inseamna ca aceste amintiri nu sunt constientizate mai tarziu, iar efectele care au loc atunci cand aceste amintiri sunt reactivate pot sa fie mai grave pentru functionarea sociala a celui care a suferit trauma”, a explicat psihologul Cristina Ambrus.
Ea a dezvaluit cum se intervine in cazul unui abuz sexual, explicand pe un caz, din nefericire concret, modul in care se diagnosticheaza si se incearca vindecarea traumei.
„Un caz, care, pentru mine, din punct de vedere profesional a fost o provocare: un copilas in varsta de trei ani abuzat sexual de tata. Am avut sansa unei reactii foarte bune a mamei, care si-a dat seama rapid ca este ceva in neregula cu copilul si a putut actiona si apela la serviciile unui psiholog in timp util. Unde ne-am dat seama ca ceva este in neregula? In momentul in care copilasului respectiv facea desene, acestea erau marcate de organe sexuale masculine. Am lucrat destul de mult cu copilul respectiv si am lucrat pe toate componentele, pe partea de emotii, pe partea de cognitie, pe partea de comportament de relationare a copilului. Pentru ca a fost vorba de un copilas de o varsta asa de mica metodele de consiliere si terapie au fost adaptate (desen, povesti, activitati ludice)”, a precizat Cristina Ambrus.
Cauzele extinderii fenomenului
Chiar daca seful DGASPC Maramures ia in calcul si tarele educationale cu care cei mici ajung in sistemul de stat, argument care nu sta in picioare in privinta abuzurilor copiilor de varsta foarte mica, prima disfunctionalitate constatata e eterna insuficienta a personalului.
„Din pacate, o parte din copiii care ajung sub protectia noastra sunt din familii defavorizate, cu un comportament inadecvat. Si au acumulat din familii niste obiceiuri de care e destul de greu sa le dezveti intr-o perioada scurta de timp. Daca in privinta logisticii suntem destul de bine pusi la punct, avem probleme majore cu lipsa personalului. Noi avem organigrama facuta in baza unei legislatii si sub un numar considerat „minim obligatoriu” n-ar fi normal sa functionam. Totusi, din 1.277 de posturi cate sunt la ora asta pe standardele minim obligatorii, avem 998 de angajati”, a explicat Nicolae Boitor lipsa din sistem a cel putin 279 de oameni.
Alta tara a sistemului consta in lipsa celor cu specilizari superioare, fapt cauzat din salarizarea redusa pe care legea le-o ofera acestora. „Daca e sa facem referire concreta la ceea ce determina o sincopa in procesul de evaluare putem porni de la deficiente de organizare propriu-zisa a muncii in sensul strict administrativ (adica lipsa personalului sau insuficienta lui calificare) si pana la asigurarea logisticii necesare. Pe serviciul Abuz-Neglijare, meseria care valideaza in cea mai mare masura munca noastra este cea de psiholog. In intre DGASPC Maramures sunt doar sapte psihologi, insa niciunul nu are gradul de psiholog principal. Conform normelor Colegiului Psihologilor, doar un psiholog principal poate sa evalueze cazuri care urmeaza sa fie analizate in instanta”, a explicat Raoul Dromereschi.
Secretul de 38.000 de lei
Un fapt tinut sub tacere consta insa intr-o lipsa care poate fi suplinita printr-o investitie legala si la indemana institutiei statului responsabila de protectia copiilor din intregul judet. Atunci cand specialistii DGASPC Maramures au suspiciunea ca un copil a fost abuzat grav, institutia este pusa in imposibilitatea de a prezenta in instanta dovezile care sa demonstreze indubitabil vinovatia agresorului. Acest fapt duce la situatia in care fie agresorul este eliberat pe un viciu de procedura, fie un presupus agresor este condamnat desi nu este vinovat de abuzul anchetat. Erorile sunt posibile din cauza lipsei unui psiholog principal sau al evaluarilor psihologice agreate atat de instantele de judecata din Romania, cat si de catre Colegiul Psihologilor, forul suprem al acestor specialisti. In lipsa testelor de evaluare validate, psihologii DGASPC Maramures se lupta cu morile de vant.
„In conditiile de acum, in DGASPC Maramures o buna parte a muncii psihologului, chiar daca este de buna calitate, poate fi pusa sub semnul intrebarii din punctul de vedere al validitatii juridice in instanta, atat datorita faptului ca nu avem un psiholog principal, cat si prin faptul ca, la acest moment, nu avem aceste instrumente de lucru validate juridic si profesional. E vorba de un set complex de baterii de teste de evaluare psihologica. Am adus la cunostinta conducerii institutiei, printr-o nota de fundamentare, faptul ca e nevoie stringenta de aceste instrumente de lucru. Sper sa se manifeste receptivitate. In Romania sunt doar doi furnizori de astfel de produse, iar achizitionarea setului de baterii de teste pentru cei sapte psihologi ai institutiei, asigurarea formarii acestora si supervizarea lor timp de un an, chiar de specialisti de la nivelul furnizorului, costa aproximativ 38.000 lei”, a declarat Raoul Dromereschi.
Ce se intampla in lipsa acestor instrumente de lucru cu grad ridicat de exactitate, care sunt acreditate de instantele de judecata si de Colegiul Psihologilor? Psihologii DGASPC Maramures, ca de altfel din toata tara, folosesc baterii de teste neacreditate, cumparate de ei, care nu dau un vedict unitar si care pot fi contestate in instanta, iar vinovatii de abuzuri comise impotriva copiilor pot fi eliberati pe vicii de procedura.
Chiar acum este pe rolul unei instante de judecata din judet un caz in care psihologul DGASPC Maramures a concluzionat ca un copil a fost abuzat de o anumita persoana adulta, insa solutia a fost infirmata si persoana eliberata, avocatii celui acuzat contestand evaluarea facuta de psiholog pe considerent ca aceasta nu detine gradul de psiholog principal si nici nu a fost efectuata cu ajutorul testelor acreditate.
De asemenea, in cel putin un caz, o persoana a fost acuzata pe nedrept ca ar fi abuzat un copil, fapt determinat tot de o evaluare a unui psiholog care nu detinea bateria de teste acreditate de Colegiul Psihologilor.
„Va pot da comparativ doua exemple. In procesul de evaluare s-a intamplat ca o evaluare psihologica ale unui psiholog sa releve, sa contureze sau chiar sa infirme in totalitate concluziile unui alt psiholog care a evaluat anterior cazul. Situatiile de acest gen sunt explicitate in literatura de specialitate, sunt astfel de aparente esecuri. Pana la un anumit punct au o justificare atat juridic, cat si din punctul de vedere al normelor deontologiei profesionale, atata vreme cat procedura in sine nu este validata de instrumente concrete si eficiente. Situatiile acestea pot aduce prejudicii serioase atat unui copil, cat si intregii familii a acestuia. Au fost parcurse proceduri si date solutii diferite in instanta, in functie si de concluziile diferite ale unor evaluari psihologice. Sigur, asta nu insemna ca toata greutatea unei hotarari a instantei sau o solutie care o propune o alta autoritate a statului cade in sarcina exclusiva a psihologului. Dar in astfel de situatii, care implica abuz, de orice natura ar fi acesta, e foarte importanta evaluarea psihologului. Se poate intampla si invers. Un specialist nu ia act in prima instanta de existenta unui abuz, iar ulterior cazul sa fie reanalizat si sa se constate ca exista un istoric al respectivului fenomen. Adica abuzul, nedetectat, se prelungeste in timp pentru ca avem aceasta lipsa (fie a unui psiholog principal, fie a testelor acreditate)”, a recunoscut seful serviciului Abuz-Neglijare.
Cazul Viseu de Sus – Borsa
In conditiile in care problema nepedepsirii celor care abuzeaza copii sau a condamnarii gresite a unor persoane banuite ca ar fi comis astfel de fapte, se poate rezolva prin achizitia bateriilor de teste psihologice ramane dilema de ce acestea nu s-au achizitionat macar la sfarsitul anului trecut, cand DGASPC Maramures a primit la rectificare bugetara o suma de peste sapte ori mai mare decat valoarea respectivelor instrumente de lucru acreditate atat de instantele de judecata, cat si de Colegiul Psihologilor.
Poate daca s-ar fi procedat altfel, nu mai existau balbele de la unul dintre cele mai recente cazuri de agresiune grava asupra copiilor din Maramures. Acesta a avut loc in Borsa, la inceputul acestei luni.
Cativa profesori de la Scoala Speciala din Viseu de Sus si-au exprimat suspiciunea ca sunt abuzati doi elevi ai scolii, frati – un baiat in varsta de 11 ani si o fetita de 9 ani.
Dupa ce mama acestora a murit si pentru ca tatal avea un handicap psihic fiind incapabil sa-i intretina, cei doi copii au fost dati in plasament, cu acordul DGASPC Maramures, unei rude. Investigatia psihologica si cea medicala a concluzionat ca fratii erau violentati de mai mult timp, iar fetita a fost abuzata sexual. In pofida evidentelor, seful institutiei de protectie a copilului nu-si reproseaza prea multe, desi admite posibilitatea ca abuzul sa fi fost evitat daca evaluarea tutorilor s-ar fi facut profesionist.
„Acolo este un plasament simplu in familia extinsa, la rudenii din partea parintilor. Atunci cand s-a facut acel plasament s-a considerat ca familia aceea va putea sa-i ingrijeasca. Nu poti sa prevezi inainte ce se va intampla in timp. Sigur, trebuie facuta o monitorizare foarte atenta asupra tuturor cazurilor din sistem. Faptul ca nu poti sa-i monitorizezi exact la trei luni, cum spune legea, nu te duci nici la sase luni, la un an… Asistentul social are o sarcina foarte grea. El trebuie sa mearga in familie si sa vada daca acolo sunt lucrurile in ordine. Din rapoartele care au fost pana acuma n-a reiesit ca acolo ar fi o problema si ca ar trebui luati copiii. S-a intamplat acuma o problema de genul asta si a trebuit sa intervenim. Dar, repet, nu putem stii astazi ce se va intampla peste o saptamana sau peste doua. Poate ca atunci, la inceput, n-a fost evaluata bine familia respectiva sau poate ca au aparut probleme in timp. Dar nu putem sa spunem ca in momentul in care s-au facut acel plasament nu s-a procedat corect. La momentul respectiv s-a considerat ca acolo o sa le fie bine”, a precizat Nicolae Boitor.
In schimb, seful serviciului Abuz-Neglijare recunoaste ca in cazul fetitei in varsta de 9 ani, violate chiar de persoana careia institutia statului a dat-o in plasament si asupra careia aceeasi instituitie a mentinut tutela, prelungind perioada de abuzuri asupra ei pana cand a avut tarzia certitudine ca este abuzata, s-a manifestat din nou lipsa personalului din serviciul pe care-l coordoneaza. „Si in acel caz a fost vorba acolo de un sir de evaluari psihologice, in final existand si o confirmare de viol, in sensul strict medical, prin expertiza medico-legala. Actualul regulament de functionare a DPC Maramures, strict pe segmentul de activitate pe care-l coordonez, e depasit istoric. Serviciul Asistenta Sociala Copii are in componenta sase oameni la nivelul intregului judet…”, a precizat Raoul Dromereschi.
Seful DGASPC Maramures sustine ca „daca am putea stii ce s-ar intampla, nu s-ar intampla nimic” si ca a cerut angajatilor „sa fie mult mai atenti in monitorizarea acestor cazuri”. „Din pacate s-au intamplat. Nu pot sa spun ca avem o vina foarte mare in toata chestia asta. Eu zic ca s-a intamplat pur si simplu. A fost un caz.”, spune Nicolae Boitor.
In urma regretelor publice si a recunoasterii voalate a neputintei sistemului, raman faptele: o fetita de 9 ani violata tocmai de catre adultul caruia i-a fost incredintata de oamenii statului.
Abuzatorii si legea „protectiei”
Am incercat sa aflam si de ce comit si cum motiveaza astfel de persoane violentele asupra copiilor. „Avem reactii dezadaptative si putem sa devenim violenti cu altii, verbal sau fizic, din cauza modului in care interpretam si percepem lucrurile din jur. Daca ni se pare ca altii nu se comporta asa cum am dori noi, pe un fond de comportament impulsiv, am putea deveni adulti violenti”, explica psihologul Cristina Ambrus.
Seful serviciului care se ocupa cu cazurile de abuz din cadrul DGASPC Maramures spune ca abuzatorii au o explicatie… halucinanta. „Dincolo de justificari, argumentatia pe care o are abuzatorul unui copil, e ca… oricui i se poate intampla. Nu! Astfel de lucruri nu se pot intampla oricui, ci au loc doar in masura in care structura proprie iti favorizeaza astfel de tendinte”, a mentionat Raoul Dromereschi.
Au trecut aproape zece ani de la perfectionarea legii de protectie a copilului. Noua „277” obliga institutiile statului sa previna si sa protejeze copiii de orice act de violenta, abuz fizic, psihic sau sexual impotriva lor. Deocamdata nu le-a iesit, asa ca s-a gasit argumentul: suntem prea saraci sa angajam personalul necesar. Insa aceasta scuza nu limiteaza abuzurile impotriva celor mici, dimpotriva. Asa ca poate ar trebui sa ne folosim mai mult creierul si mai bine banii cu care e alimentat sistemul. Acum acesta se numeste eronat „de protectie a copilului”, pentru ca nu reusim sa-i protejam pe cei mici si nici sa-i pedepsim pe cei care ii abuzeaza.
Sursa: Catalin Vischi
– Servicii de creare site web
