Nume: Simona Elena Rusu
Vârstă: 39 de ani
Ocupație: manager restaurant
Familie: Căsătorită cu un fost sportiv, actual antrenor de rugby, mamă a unei fetițe de 9 ani, Aida
Ce-i place: Simonei îi place să călătorească, să descopere oamenii și locuri noi. Adoră să doarmă pentru că „somnul este cel mai bun restart”. savurează mâncarea cu mare poftă și se bucură mai mult de o masă bună decât de o rochie nouă.
Ce nu-i place: Detestă să fie minițită, să vadă oameni batjocoriți, mai ales cei aflați în suferință. Are o adevărată fobie de apă (și nu, nu i-a trecut încă), iar acesta este motivul pentru care nu-i place să meargă pe poduri.
Simona Elena Rusu este o femeie de 39 de ani, venită din orașul unde se agață cuiul în hartă – Sighetul Marmației. Este soția unui sportiv, actual antrenor la echipa de rugby, și mama unei fetițe minunate de 9 ani, Aida, care le-a schimbat complet viața.
„Sunt o Balanță tipică: caut mereu echilibrul între rațiune și emoție, dar recunosc, inima mea câștigă cel mai des”, mărturisește Simona.
A absolvit Facultatea de Litere, specializarea Comunicare și Relații Publice. Întotdeauna s-a visat lucrând în PR, organizând evenimente, campanii, întâlniri cu oameni interesanți. A avut bucuria de a organiza campanii frumoase la nivel de oraș, chiar la nivel de țară alături de oameni cunoscuți, precum Andreea Marin.
„După aceea am făcut și un masterat în marketing, convinsă că acolo îmi este locul – în lumea ideilor, a creativității, a strategiilor. A fost o perioadă care mi-a plăcut mult, am învățat, am crescut, dar viața avea alt plan pentru mine”, mai spune băimăreanca.
Și așa a ajuns în domeniul social…
„Da, absolut întâmplător. Într-o seară, pe la 22:00, înainte să adorm, am văzut un anunț pe Facebook. Era despre un post într-o asociație care lucra cu persoane cu dizabilități. Ceva m-a făcut să aplic – și n-am știut atunci că acel gest mic îmi va schimba direcția vieții. Sunt de 6 ani aici. Lucrez într-o asociație care, printre alte activități, are și o cantină socială unde pregătim și oferim zilnic meniuri pentru persoane aflate în dificultate”, povestește Simona.
Recunoaște că tranziția într-un domeniu atât de nou a fost grea la început. Nu s-a văzut niciodată lucrând în HoReCa – ba chiar poate spune că bucătăria nu a fost niciodată pasiunea ei. Dar a învățat că uneori nu alegi tu locul, ci locul te alege pe tine.
„Pe parcurs am descoperit cât de profund te poate schimba munca cu oamenii care au nevoie de ajutor. Am învățat ce înseamnă empatia reală. Am întâlnit persoane pentru care o pungă de alimente e întreaga lor hrană pe ziua respectivă. De sărbători, când primim donații și le oferim mai departe, trăim momente incredibile – lacrimi, zâmbete, recunoștință. Sunt emoții care nu se uită”, își continuă managerul mărturisirea.
Jobul pe care îl are este plin de sens, dar și cu multă încărcătură emoțională, pe care încă învață să-l gestioneze zi de zi?
„ Nu e totul roz și soare. Avem și zile cu plânsete, cu furtuni, cu povești care te lovesc direct în suflet și te lasă fără cuvinte. Sunt zile în care îți spui că nu mai poți… dar apoi apare un zâmbet, o mulțumire, un “Doamne-ajută” rostit din inimă, și îți amintești de ce ești acolo. Între furtună și liniște, mereu căutăm echilibrul. Contează enorm optimismul, omenia și speranța. Astea sunt armele noastre tăcute”, explică Simona.
Experiența a învățat-o să fie recunoscătoare pentru toto ce trăiește și pentru tot ce învăță.
„Trăim într-o lume în care ne plângem pentru lucruri mărunte, în timp ce alții se bucură sincer de o simplă ciocolată. Am învățat că nu trebuie să fii înger ca să faci bine. Trebuie doar să vrei. Și am mai învățat ceva: atunci când dai, primești înapoi mult mai mult – nu material, ci sufletește”, mai spune managerul.
Ca să meargă mai departe în fiecare zi o motivează faptul că știe că poate face o diferență. Că există oameni care au nevoie de ajutorul pe care ea și echipa ei îl oferă, de o vorbă bună, de o mână întinsă.
„Cred cu tărie că împreună putem muta munții. Nu e doar un slogan – e realitate. Am văzut cu ochii mei cum comunitatea se unește când e nevoie, și cât de mult contează asta”, arată Simona.
Dincolo de serviciu, viața de zi cu zi a Simonei este plină, ca a oricărei mame care jonglează între familie și muncă. Aida le aduce bucurie în fiecare zi – prin ea a învățat din nou să râdă, să viseze și se bucure de lucrurile simple.
„Soțul meu, care vine din sport, e mereu o sursă de echilibru și disciplină. Cred că formăm o echipă bună”, împărtășește mama și soția.
În ceea ce privește cea mai mare lecție pe care i-a oferit-o viața până acum, lucrurile sunt clare: Niciodată nu trebuie să spui “eu nu aș putea face asta”. Pentru că viața te poate duce exact acolo unde nu te-ai imaginat niciodată – și totuși, să fie cel mai potrivit loc pentru tine.
Viitorul este clar pentru Simona. Și-ar dori să continue să facă bine. Să ajute mai mulți oameni, să inspire și alți tineri să se implice. Nu-și dorește lucruri mari, ci lucruri care să conteze.
Dacă ar fi să transmită un mesaj oamenilor care citesc acest interviu….
„Să nu uităm să fim oameni. Să privim mai des în jurul nostru, să întindem o mână, să zâmbim. Pentru cineva, acel gest mic poate însemna enorm. Iar dacă ne păstrăm bunătatea și speranța, nici o furtună nu ne poate dărâma cu adevărat”, concluzionează Simona.
– Servicii de creare site web
