Și dacă începem să ne trezim?

Noi am fi uitat peste noapte toate actele de slugărnicie românească derulate în ultimii 33 de ani, dar nu ne-ar mai fi interesat nici halul fără de hal în care am ajuns. Bucuroși peste poate, am fi continuat să trăim ca oile ce se mulțumesc cu un petec de pășune primăvăratec, deși ciobanii le mulg de trei ori pe zi.

Ar fi fost mai bună varianta asta? În niciun caz! Datorită situației în care am ajuns, suntem obligați să acționăm altfel, să ne trezim din somnul în care ne-am adâncit de atâta vreme, mințindu-ne cu bună știință că lucrurile se vor schimba în bine fără ca noi să acționăm în acest sens, lăsând-i pe toți proștii, ticăloșii, incompetenții și mediocrii politicii care activează de la nivel de comună până la președinția din Cotroceni să își facă făcutele, fără să încercăm măcar să le cerem socoteală.

Cazul Schengen ne-a demonstrat că e o mare prostie ca, după ce în toate situațiile importante pentru țară, politrucii și diplomații postați de către ei în posturi cheie prin capitalele lumii au dovedit că nu sunt buni de nimic, că nu au nicio valoare, că efectiv nu contează în nicio ecuație de grad superior, acum să așteptăm și să sperăm că, tot ei, ne-ar putea scoate la liman din groapa cu zoaie în care ne bălăcim inconștienți.

Se vede și de pe Lună că România e o țară fără orizont, fără niciun proiect în politică internă sau internațională de mai bine de trei decenii, cu politicieni decuplați de tot ceea ce înseamnă țară, viitor, parteneriate, patriotism sau popor, dacă nu e vorba de interesul propriu. Acesta e adevărul, aceasta e realitatea pe care le vedem cu toții, dar ne complăcem în mediocritate, lentoare și dezinteres ca și cum nu noi am fi cei care suferim și vom suferi în continuare.

Trezirea la realitate încă nu-i o cauză dinainte pierdută. Suntem obligați să acționăm în toate direcțiile ca să nu le mai permitem ticăloșilor să își bată joc de oameni și de țară. Trebuie să gândim altfel alegerile viitoare.

Să încercăm să-i forțăm pe decidenții politici să renunțe la obiceiul de a-și pune pe locuri eligibile nulități consacrate, oamenii cu bani dar proști de bubuie, neamuri, prieteni, amante, derbedeii cu tot felul de patalamale cumpărate cu bani de la facultățile pe stil nou.

Apoi, în ziua votării, să nu ne dăm ocupați cu tot felul de nimicuri ce nu suportă amânare, să mergem la vot, să punem ștampila pe oameni care au făcut ceva în viață, care au o firmă ce funcționează cinstit, care au construit un bloc, au făcut o plantație de pomi fructiferi, au cultivat cu vrednicie pământul, sunt profesori universitari, inventatori, oameni de știință, ingineri, medici cu rezultate remarcabile…

Numai așa putem schimba în bine clasa politică de la noi. Altfel… refuz să mă gândesc până unde am putea decădea în viitorul apropiat. Că ăla îndepărtat nu va mai exista…