Sarbatorim Craciunul. Secventele legate de Craciun prind viata si auzim vestea ingerului, cand apare in fata pastorilor cuprinsi de stralucirea gloriei Domnului. „Nu va temeti, caci, iata, va vestesc o mare bucurie care va fi pentru tot poporul: astazi, in cetatea lui David, vi s-a nascut Mantuitorul care este Cristos Domnul.” (Lc 2,11). Dorului nestins dupa Dumnezeu al poporului ales, dorintei nemasurate a omenirii ce bajbaia in intunericul pacatului, i-a raspuns Dumnezeu: S-a nascut Mesia in Betleem. Nu intr-un palat regal, nici macar in oras, ci intr-un grajd aflat la margine sa. Ingerul le-a oferit ca semn pastorilor faptul ca vor gasi un copil infasat si culcat in iesle. Pentru pastori, care au vazut stralucirea luminoasa a lui Dumnezeu deasupra pasunilor, este suficient acest semn. Credinta lor nu este pusa in pericol de saracia aparenta a Mantuitorului, ei vad deja in profunzime. Ei vad ca cele spuse de inger sunt adevarate. Astfel pastorii se intorc cu bucurie. Il lauda pe Dumnezeu si Il preamaresc pentru ceea ce au auzit si vazut.
Dar, Frati si Surori, povestea Craciunului nu se refera doar la faptul ca Dumnezeu s-a facut om, ci ne vorbesc si imprejurarile in care S-a nascut. Astazi am spune ca este nascut intr-o saracie lucie, izgonit din oras, intre straini, intr-un loc jalnic, intr-un grajd, ca sa exprime si prin aceasta fraternizarea cu oamenii saraci, proscrisi, uitati si vinovati.
Aceasta este mai mult decat o simpla consolare. Oare nu doreste prin aceasta sa ne transmita, vazand familii din ce in ce mai multe si mai sarace, din ce in ce mai multi batrani uitati si ramasi singuri, din ce in ce mai multe persoane fugite din tara lor, oameni in cautarea unui adapost, ca aceasta lume a noastra este aceea in care El vrea sa se nasca din nou? Deoarece atat de departe merg bunatatea si dragostea lui Dumnezeu. Ba, inca, „a venit la ai sai, dar ai sai nu l-au primit”(In 1, 11). Oare si astazi s-ar intampla tot asa ca in timpul primului Craciun? De atunci stim ca „Insa celor care l-au primit, celor care cred in numele lui le-a dat puterea de a deveni copii ai lui Dumnezeu”. (In 1, 12)
Imi arunc privirea asupra tumultului de Craciun al lumii noastre predispusa la superficialitate, a oamenilor care alearga de colo-colo si ma gandesc: oare ce-i determina, ce-i impulsioneaza ca sa-si asume atata oboseala si sacrificii in pregatirea sarbatorilor? Cred, fara sa fiu departe de adevar, ca nu este altceva decat o dorinta tainica de dragoste adevarata si pace. Ca, macar pentru cateva zile, sa fie o alta atmosfera decat cea obisnuita. O, daca ar intelege, ca si de Craciunul zilelor noastre este valabil acest raspuns biblic: „astazi, in cetatea lui David, vi s-a nascut Mantuitorul care este Cristos Domnul”(Lc 2, 11). Da, dorinta noastra tainica ca sa se intample ceva cu noi cu totul deosebit, este atat de indreptatita, incat si Dumnezeu a luat-o in serios, trimitandu-l in lume ca Mesia pe unicul Sau Fiu, cu acea misiune ca, cei care il primesc, sa se transforme, sa devina oameni mai buni si sa se umple de dragoste si pace adevarata.
Am citit undeva ce influenta uluitoare de transformare in bine a exercitat un copilas asupra cautatorilor de aur corupti. – Acesti cautatori de aur erau niste aventurieri adunati laolalta din diferite locuri. Intre ei erau si cativa trecuti prin inchisoare. Cei mai multi erau betivi, oameni ajunsi la periferia societatii. Se injurau si se certau in permanenta. Purtau un adevarat iad in sufletul lor…Odata, unul dintre ei a gasit in padure un copilas care abia putea face cativa pasi si l-a dus cu sine in colonia lor. Unii l-au intrebat de ce nu l-a sugrumat sau de ce nu l-a lasat sa piara? Dar cei mai multi i-au aparat si au hotarat sa creasca copilul. Incetul cu incetul, s-au implicat toti. Odata cu trecerea timpului si-au facut ordine in colibele lor mizerabile, plantand si flori in jurul lor. In fata copilului nu au mai indraznit sa se rasteasca unul la altul si astfel au ajuns sa se injure si sa se certe din ce in ce mai rar. Prezenta copilului i-a transformat in mod inconstient.
Pruncul Isus este pentru noi un astfel de copil, care – daca-l primim – ne transforma si pe noi si ne face mai buni.
Urandu-va tuturor un Craciun plin de haruri si un An Nou fericit, binecuvantat de Dumnezeu, va dau cu multa bucurie binecuvantarea mea arhiereasca.
Satu Mare, Craciunul anului 2014
†Eugen episcop
Foto szatmariegyhazmegye.ro
Sursa: †Eugen episcop
– Servicii de creare site web
