Vezi VIDEO
Fara a fi un sport care sa tina prima pagina a ziarelor de specialitate sau care sa deschida un jurnal TV de stiri, sahul castiga teren aici, in Maramures. Cu atat mai mult cu cat anul 2012 a gasit Clubul de Sah al municipiului Baia Mare pe locul 2 in top national. Un succes care a adus la club doi mari maestri de la Apa Nova Bucuresti, care au ales sa faca performanta in sah in continuare sub numele clubului baimarean. Despre inceputurile lor in acest sport, Liviu Dieter Nisipeanu si Vajda Levente isi aduc aminte cu zambetul pe buze.
Doi mari maestri, Liviu Dieter Nisipeanu si Vajda Levente, s-au transferat de la Apa Nova Bucuresti la Clubul de Sah al municipiului Baia Mare, club prezidat de Daniel Pop. Amandoi au marturisit pentru eMaramures ca influentele din familie au fost cele care i-au indrumat, copii fiind, sa nu mai bata mingea in curtea blocului si sa se ocupe de regi si regine.
„Tatal meu m-a invatat sa mut piesele inca de cand aveam vreo 5 ani. Nu pot sa spun ca m-a prins din prima, mai faceam si alte sporturi: mergeam si la tenis de masa, si fobal voiam sa fac. Apoi mi-a placut asa de mult sahul incat am inteles ca de el se va lega viitorul meu. Jocul in sine mi-a placut: cum trebuie sa planuiesti, sa te gandesti, sa nu faci greseli. Cum inveti de mic ca o greseala costa. Lucruri pe care, altfel, poate nu le-ai invata asa de repede”, a declarat Nisipieanu.
„Noi suntem toti o familie de sahisti. Eu, cand am ajuns la varsta sa mai inteleg ceva despre viata, cam ce vreau sa fac, fratele si sora mea jucau deja de cativa ani, erau jucatori buni. Asa ca am ales si eu sa devin un jucator de sah„, si-a amintit Vajda.
Nisipeanu este azi cotat cel mai bun jucator din Romania si a castigat titlul de campion european in 2005.
„Cand joci sah ca si copil este ca o joaca. Asa e si vorba la noi: in primii ani te joci sah si apoi joci sah. Cred ca lupta aceasta de unu la unu, calatoriile conteaza si ele pentru ca e foarte interesant pentru copil sa vada mereu alte locuri pentru ca se organizeaza concursuri mereu in alte locuri. La inceput copilul trebuie sa se simta bine, sa il cucereasca sahul, sa se distreze cand joaca sah: sa aiba placere. Daca de mic joaca cu forta, nu vor ajunge niciodata jucatori pentru ca nu e alegerea lor„, acestea spune Nisipieanu ca sunt primele semne de care trebuie sa tii cont cand visezi o cariera in sah pentru copilul tau.
Vajda este clasat pe locul 3 in ierarhia nationala si este campion mondial la juniori in 1997. Zambeste atunci cand isi aminteste ce a fost pentru el cel mai greu la primii pasi in sah.
„La fiecare e altfel. Eu, de exemplu, imi amintesc ca atunci cand eram mic nu prea aveam rabdare. Adica nu aveam deloc. Partidele se terminau destul de repede la mine. Jucam cu ceasul si avem timp cate doua-trei ore sa planuim mutarile. Eu mutam instantaneu. Asadar asta a fost o pentru mine problema destul de mare: sa invat sa am rabdare si sa joc. Asta m-a si costat”, a admis Vajda.
Nisipeanu a admis ca viata sa a fost mult schimbata de practicarea sahului, chiar daca nu vede neaparat viata cu pioni, regi si regine.
„Cred ca cel mai important lucru pe care il ducem din sah in viata este posibilitatea de a anticipa lucrurile, de a le gandi pe termen lung. In sah jocul ideal este sa gandesti pe termen mediu. Te invata ca orice miscare are o consecinta, in sah si in viata deopotriva. Ne si incurca: suntem mai zapaciti. Uneori ne gandim la sah si cand nu ne dam seama: daca avem o pozitie pe tabla care ne da batai de cap, continuam sa ne gandim la ea si dupa ce plecam de la tabla„, a declarat marele maestru.
Chestionat daca sahistii se cred mai nobili decat alti sportivi dat fiind ca prcatica sportul mintii, Nisipeanu a zambit: „N-avem complex de superioritate. In principiu e un pic de legenda ca am fi putin genii. Sunt genii si printre sahisti, asa cum sunt si printre alti oameni. Probabil ca, obisnuindu-te sa gandesti de mic, probabil ca iti creezi un oarecare avantaj. Dar daca nu ai genetic ce iti trebuie…”
Dincolo de toate aceste avantaje pe care sahul le implica, Vajda a recunoscut si dezavantajele: „Cel mai greu este probabil ca esti foarte mult pe drumuri. Trebuie sa joci foarte multe partide. De mic copil jucand 10-12 turnee pe an iti cam pierzi copilaria pe undeva. Cum cresti e greu sa iti faci prieteni, nu prea mai ai viata personala. Sunt probleme cu care trebuie sa inveti sa traiesti si sa te adaptezi la viata de sportiv profesionist„.
Sursa: Ramona-Ioana Pop
– Servicii de creare site web
