Primii evrei s-au stabilit la început de secol în Poienile Izei. Numărul acestora în anul 1840 era de 65 de persoane, în 1910 evrei s-au declarat 185 de persoane, iar în anul 1941 trăiau în Poienile Izei 150 de evrei. Toți evreii din această localitate si-au declarat ca limba maternă limba idiș.
Majoritatea evreilor stabiliți aici au fost descendență a familie Wiesel, o familie de rabini renumită din Polonia.
Comunitatea de aici era arondată comunității de rit ortodox din Dragomirești, majoritatea lucrau în pădure, agricultură sau erau mici comercianți.
Au rămas foarte puține informații despre comunitate, dar putem menționa câteva nume a unor membri marcanți: Reb Efraim Fishel, Reb Mordechai Fisher, Reb Yisrael Avraham Fruchter, Reb Izik Yehuda Wiesel, Reb Eliahu, Reb Meir Zeev Wiesel, Reb Menachem Yisrael Wiesel, Leib Wiesel, Reb Avraham Meir Wiesel, Rabbi Shlomo Drimer.
În mai 1944 evreii din Poienile Izei au fost duși de autoritățile maghiare și germane în ghetoul din Dragomirești, de aici au mers pe jos în gara din Vișeu de Sus, iar drumul celor mai mulți s-a terminat în Auschwitz, unde au fost uciși aproape toți.
După eliberare s-au întors câțiva supraviețuitori în comună, însă la începutul anilor 1950 au emigrat cu toții. Azi în comuna Poienile Izei nu mai trăiesc evrei.
– Servicii de creare site web
