Știe toată lumea interesată că din totalul acelui minimum 10% din valoarea proiectului, pe care barosanii politici îl pretind „câștigătorilor” de licitații măsluite, peste 50 % ajunge la partidul „buzaților”, indiferent de culoarea politică. Ce rămâne se împarte între toți participanții la furăciune, că fiecare are un rol, mai mare sau mai mic. Unii sunt plătiți doar să tacă pentru că știu ce se întâmplă, alții sunt „recompensații” din diferite motive.
Așadar, individual, cei care își pun pielea la bătaie iau doar cam 10% din ce rămâne după achitarea cotizației către partid, cu toate că ei riscă să suporte consecințele în cazul în care hoția e scoasă la iveală.
Apoi lucrurile se așază pe făgașul normal, devenit clasic în perioada celor peste trei decenii de democrație la noi. Executantul lucrărilor, după ce a pierdut dintr-un foc minimum 10% din totalul banilor pe care trebuie să-i primească, trebuie să își recupereze pierderea, altfel riscă falimentul după câteva „încercări” de acest fel. Singurele posibilități pe care le are sunt să folosească materiale mai ieftine decât cele trecute în proiect, să nu efectueze o parte din lucruri, să diminueze cantitățile folosite în diferitele faze ale execuției.
Așa se face că rezultă drumuri cu asfalt de patru centimetri în loc de 14, că țevile nu sunt îngropate la un metru sub pământ ci la 40 de centimetri, că fundațiile sunt văduvite de cantitățile necesare de ciment și fier beton și multe astfel de lucrări „ascunse” care suportă orice raportări. Mai ales că expertul evaluator e de-al casei și a primit și el 10% din jumătatea rămasă de împărțit.
Majoritatea lucrărilor de acest fel sunt recepționate fără probleme, iar când se deteriorează înainte de termen se găsesc suficiente motive pentru ca să se aloce noi fonduri de reabilitare, tot cu comisionul de șpagă aferent. Probleme apar doar atunci când „crapă” undeva, se produc nenorociri și tragedii, iar adevărul bine dosit iese la iveală și începe hărmălaia.
Anchetele declanșate după producerea acestor tragedii scot la iveală implicații vizibili, se fac legături, se descoperă alte și alte nereguli, iar în final cei care plătesc sunt ăia care au încasat acel 50% din ce s-a furat, rămas după achitarea contribuției la partid. Uneori plătesc și pentru viețile pierdute sau traumatismele care provocă incapacități de muncă.
Paradoxal, cel care a încasat singur cealaltă jumătate din furăciune, nu pățește nimic, procurorii nu iau partidul la întrebări pentru că el nu apare ca parte vizibilă în acest proces, cu toate că, de fapt, el este principalul vinovat.
Pentru că el tolerează, îndeamnă și încurajează astfel de practici, iar executanții, pentru a primi o funcție mai mare, pentru a beneficia de fonduri suplimentare și investiții (unde iar vor aplica „zeciuiala”), pentru a-și propti rudele, amantele și amanții, prietenii și cunoscuții în posturi de conducere, nu stau pe gânduri și trec imediat la acțiune.
Când sunt prinși făptașii, liderii partidului sunt consternați, afișează mutrele alea ipocrite de neștiutori, par surprinși că oamenii în care au avut încredere s-au putut deda la astfel de fapte. În realitatea lor nu le vine să creadă că niște bandiți profesioniști, cu vechime de zeci de ani în furăciuni, au acționat fără să își ia măsurile de siguranță necesare, ca niște începători, și uite așa au pus partidul într-o situație „delicată”.
Ei nu știu nimic, se dezic de făptași, îi exclud din partid, îi condamnă înainte de pronunțarea justiției, trebuie să plătească pentru ce au făcut, așa nu se mai poate. Ba da, se poate. În toată țara funcționează acest sistem de operare, repet, indiferent despre ce partid e vorba, de la primările de comune, orașe, municipii, consilii județene, prefecturii, guvern, parlament și președinție!
Caracatiță corupției a prins în tentaculele ei întreaga Românie. Și nu sunt semnale că ar fi dispusă să o elibereze prea curând…
– Servicii de creare site web
