De ani buni aduna voturile maramuresenilor, dar nu pare sa se fi saturat, motiv pentru care revine periodic in fata alegatorilor cu cate o cerere lipsita mereu de vreo oferta concreta. Prima data a descalecat in zona de nord a judetului, sub pretext ca de acolo i se trage neamul. Multi l-au crezut pentru simplu fapt ca semana foarte bine cu Adi Filip, social-democrat din Viseu de Sus, cu toate ca nimeni nu stie de existenta unei legaturi de rudenie intre cei doi. E adevarat ca oamenii pot semana intre ei si daca nu sunt neamuri. Mai ales atunci, ar spune carcotasii, dar noua nu ne pasa de ei. Chestia asta se intampla prin 1996.
Oamenii l-au votat ca pe unul de-al lor, Ioan Mircea Pascu ajungand deputat de Maramures, chiar daca alegerile au fost castigate de Conventia Democrata. S-a mutat apoi in Circumscriptia Satu Mare, de unde s-a transferat pe post de observator in Parlamentul Europei (2005-2006). Din 2007 si pana in prezent este europarlamentar PSD.
De fiecare data cand vine campania electorala, domnul Pascu ne reaminteste ca el este si reprezentantul Maramuresului in PE. E foarte bine ca face treaba asta, pentru ca pe parcursul celor cinci ani de mandat nu exista niciun motiv pentru care alegatorii de aici sa stie ca Pascu chiar este europarlamentarul lor. Si va asiguram ca nu alegatorii sunt vinovati pentru uitarea asta.
A ramas de pomina campania electorala pentru PE facuta de Mircea Pascu in 2009. Dupa ce n-a facut nici macar ceea ce putea pentru cei care i-au dat votul, Pascu era constient ca, in afara politrucilor din PSD Maramures, nimeni nu isi aminteste de el. In aceasta situatie, fostul ministru al Apararii in Guvernul Nastase (2000-2004) s-a gandit ca trebuie sa apeleze la o actiune in forta, care sa ramana in memoria colectiva. Dupa ce zile in sir latraii PSD ne-au impuiat capul cu sloganul „Pascu, singurul morosan in Parlamentul European”, echipa de zgomote a descins in Maramuresul Istoric cu un autocamion de mare tonaj, de culoare rosie, evident, instrutat cu portretele electorale ale marelui fiu necunoscut al plaiurilor de legenda.
Ce va povestesc aici s-a petrecut in Poienile de Sub Munte (cea mai populata comuna a judetului, cu mai multi locuitori decat au impreuna „orasele” Dragomiresti, Salistea de Sus si Somcuta Mare), in ziua de 3 iunie 2009. Pana la urma Pascu a fost bagat in PE si cu ajutorul uriasului autocamion, care a atras voturile morosenilor.
Maine, poimaine se implinesc cinci ani de la aceasta intamplare electorala. Zilele viitoare, domnul Ioan Mircea Pascu va reveni pe meleagurile noastre solicitand voturile alegatorilor. Va trebui sa le spuna din nou cine este, pentru ca oamenii n-au avut de ce sa-i retina moaca. Sincer, l-as sfatui pe domnul candidat sa nu le spuna (tot) adevarul, ca nu da bine. Iata cateva din „temele” despre care n-ar fi recomandat sa vorbeasca.
Nu cred ca trebuie adusa vorba despre faptele pe care DNA il cerceteaza de ani multi in dosarul „Motorina pentru Armata”, mai ales ca procurorii vor dinadins sa se implineasca termenul de prescriere a faptelor. E doar o chestiune de cateva luni, pentru Dumnezeu…
Rasfoim la intamplare si dam de „Dosarul Fregatelor”, investigat de DNA si Oficiul pentru Fraude Grave din Marea Britanie. Ministerul Apararii condus de Pascu a achizitionat in 2004, la un pret supraevaluat, doua fregate second-hand de la ministerul britanic similar, care a fost evaluate de intermediar la 120 de milioane lire sterline fiecare, dar au ajuns amandoua in dotarea Fortelor Navale Romane la un pret de 116 milioane lire sterline. Se vorbeste despre un comision in suma de sapte milioane de lire sterline, derulat (primit) prin firme off-shore, care a scazut brusc pretul celor doua fregate. Britanicii au oprit cercetarile motivand ca vor redeschide dosarul daca vor aparea elemente noi. Si ei sunt exact ca si noi dupa ce s-au scapat la borcanul de miere. Serviciul secret britanic care a intermediat afacerea a recunoscut ca s-au primit bani sub forma de comision, dar a refuzat sa precizeze despre ce suma e vorba.
Vine la rand „Dosarul Tofan”, referitor la contractul incheiat in 2000 si derulat in perioada 2000-2006, prin care Ministerul Apararii livra firmei SC Tofan Grup SA tehnica militara invechita, iar aceasta dadea la schimb anvelope. Chiar daca valoarea schimburilor a depasit 60 de miliarde de lei vechi, negocierea s-a facut cu o singura sursa, cu depasirea de doua ori a contractului initial.
Desi mai sunt destule, ne oprim doar la „Dosarul Uniformelor”, considerat unul dintre cele mai mari tunuri date de Ministerul Apararii aflat sub conducerea „singurului morosan, membru in Parlamentul European”. Contractul s-a derulat in perioada 2003-2006 si viza livrarea de catre firma germana Texplorer Gmbh Nettetal a tesaturii Ripstop pentru confectionarea uniformelor pentru bravii aparatori ai patriei. Contractul a fost de opt milioane de euro, dar stofa adusa nu era germana, ci turceasca, importata prin doua firme de pe malurile Bosforului. Persoanele din MApN, desemnate sa urmareasca derularea contractului, s-au prins ca stofa nu-i cea contractata, dar, sustin procurorii DNA, n-au avut acceptul conducerii ministerului sa faca demersuri pentru schimbarea tesaturii.
Ne oprim (deocamdata) aici. Daca va fi nevoie ca alegatorii sa-l cunoasca mai bine pe cel care vrea sa le ia voturile a treia oara in 24 de ani, vom continua. Ca nu-i corect ca oamenii sa voteze in necunostinta de cauza. Ar fi pacat, ca s-au fript de atatea ori. Ce Dumnezeu, aici vorbim de un mandat in Parlamentul European, nu despre sefia unei scari oarecare de bloc.
Sursa: Grigore Ciascai