Romică Buia: de la Cruyff la Tractorul Braşov

În decembrie 1991, ”Figo din Berceni” s-a antrenat cu ”Dream Team”-ul catalanilor, direct din Divizia B, Seria a III-a. Din 16 băieţi, a fost cel ales. 400.000 de dolari. Doar că FC Maramureş Baia Mare a vrut mai mult

Romică a ajuns lângă „Camp Nou” într-o luni, pe 2 decembrie 1991. În weekend, avusese etapă de „B”, cu FC Maramureş Baia Mare, în Seria a III-a, elegant, cât de cât, cu Relonul Săvineşti, Chimica Târnăveni ori Armătura Zalău. „Intermediarul” Josep Maria Minguella făcuse vorbele. Barcelona lui Johan Cruyff dorea un străin.

Sigur, nu direct, dar porţile echipei-filială erau deschise. Confirmai acolo, puteai ajunge să schimbi o pasă cu băieţii din „Dream Team”-ul ce plecase spre cucerirea primei Cupe a Campionilor Europeni din istorie.

Catalanii călcaseră greşit în ultima etapă de campionat, 1-1 la Albacete, cu „Zubi”, Guardiola, Koeman, Laudrup ori Stoicikov pe teren, atmosfera era niţeluş tensionată. Romulus al nostru avea 21 de ani. Cu vreo trei în urmă, debutase la Minerul Cavnic, apoi transfer la Baia Mare.

Nea Mircea Rădulescu îl aruncase, de acolo, din „B”, în echipa naţională, pe final de august ’91, „amical” la Braşov, cu SUA, 0-2. Milutinovici pe bancă, Tony Meola, Marcelo Balboa ori Eric Wynalda pe teren. Buia intrase după fix o oră, în locul lui Balint. Prunea, Dorinel Munteanu, Mateuţ, Ilie Dumitrescu.

Al doilea după Nicu Simatoc

Dacă te gândeşti că Gică avea să vină ceva mai târziu, poţi spune că Romică Buia a fost întâiul român pe acolo. Numai că nu-i aşa: Nicolae Simatoc bifase două sezoane, ’50-’52, cu 34 de partide şi două goluri.

„Luni m-au dus să-mi arate ce şi cum: baza, jucătorii”, începe povestea Buia. „Am mers în Ciudad Condal, mi-au zis că de marţi mă aşteaptă la treabă. Eram cu geacă largă pe mine, cu chică, cum se purta pe atunci. Aveam şi «corb»”.

„Corbul” era mustaţa uriaşă. „Timp nu prea era, adică trei-patru zile să arăt ce pot, urma un turneu cu naţionala în Egipt, pe final de an”. Quique Costas, antrenorul de la Barcelona B, n-a mai pierdut vremea, l-a băgat la joacă.

Nu prea îmi dădeam eu seama ce şi cum, dar am intrat bine în antrenamente. Marţi şi miercuri am stat acolo, la doi paşi de «Camp Nou». Seara ieşeam la masă cu Stoicikov, care se plângea că Johan Cruyff nu-l foloseşte pe cât de mult îşi doreşte

Joi, pe 5 decembrie, a fost zi de meci. S-a mers la Tornabous. „Am jucat pentru Barca B, amical cu cei de acolo. Am bătut cu 5-2, ceaţă deasă rău de tot, am dat un gol. Ţin minte că am jucat şi cu un american (n.r. – Brian Benedict)”.

Romică s-a remarcat imediat, mai ales că antrenorul Costas a folosit multe rezerve. Apoi a urmat şedinţa de pregătire cu „adevăraţii”. „Din păcate, una singură!”, regretă, şi azi, Buia.

„Cu Bakero, cu Amor, cu Cruyff”. Vineri, plecarea. „Am ajuns noaptea la aeroport, m-am dus direct la gară, pac, tren până la Baia Mare! 8 dimineaţa când s-a oprit locomotiva. La 11 aveam meci cu Tractorul Braşov, ultima etapă din tur. Am învins cu 2-0, am marcat primul gol, după o jumătate de oră. Eu unul, Vasc pe celălalt”. Şi odihna? „Dormisem în tren!”.

Salariu de până la 150.000 de dolari

Sunt 16 jucători care dau probe: Buia, doi americani, doi danezi, doi băieţi din Finlanda, un paraguayan, un uruguayan, doi brazilieni, un algerian, un copil din Coasta de Fildeş.

Dintre aceştia, doar Buia confirmă. Catalanii îl vor. Întreabă de preţ: 400.000 de dolari. Atât cer cei din Baia Mare pe el.

Sursă: Gazeta Sporturilor