Suntem în plin proces de „posibilă modernizare” a țării. S-a dat drumul robinetului cu bani și toate administrațiile fac ce pot și cum pot, doar ca „să ronțăie” cât mai mult din cașcavalul european.
Nu contează ce se construiește, nu contează cum se construiește, nu contează nici dacă are cine folosi ceea ce se construiește, nu mai contează nimic! Situația este una generală, dar există locuri cu particularități tragi-comice.
În repetate rânduri am scris despre situația proiectelor de la Târgu Lăpuș, acolo unde administrația locală s-a întrecut pe ea însăși și a atras finanțări record. Situația lăpușeană merită atenție sporită deoarece suntem la mijlocul lunii noiembrie și încă n-a fost finalizat niciun proiect. Ba mai mult, s-a făcut tam-tam pe banul public cu un joc de „uite pasarela, nu-i pasarela”. Bazinul de înot e o himeră.Totuși, o parte din investiții sunt necesare. Reabilitarea unor zone în care toamna și primăvara se făcea reclamă la cizmele de cauciuc este normală și nu ar trebui privită cu uimire, ci mai degrabă cu o doză de amăgire că le-au trebuit 30 de ani să asfalteze o uliță. Totuși, unele proiecte nu-și au nicio noimă. Aceasta fiind doar o concluzie socială a celor care știu să coboare de pe piedestalul conducerii și vorbesc cu oamenii de rând, îi sondează și întreabă despre modul în care percep viitorul comunității în care trăiesc.
Din păcate, e doar o repetiție a celorlalte programe de investiții și tot din păcate, n-am învățat nimic din trecutul în care am făcut săli de sport în comunități în care nu mai există copii, am făcut parcuri la kilometrii buni de sate sau orașe, am făcut bazine de înot pentru a se ține în ele cereale sau am reabilitat poduri care apoi s-au prăbușit. Să nu mai vorbim de sute de kilometrii de drumuri care au luat-o la vale, fundația lor fiind folosită pentru palatele unor baronași locali.
Întorcându-ne în Țara Lăpușului, deși încă nu s-a făcut recepția pe unele lucrări, cetățenii deja atrag atenția că lucrările nu sunt conforme cu proiectul sau cu nevoile lor. Să nu mai vorbim de anumite erori de execuție care ne lasă impresia că sunt voite pentru a se face totul cât mai repede și cu bani cât mai puțini. Ba mai există discuții că cei care au avut curajul să reclame neconformitatea lucrărilor au fost mustrați chiar fizic de edilul Leșe, aflat la cârma comunității de peste 20 de ani. Primarul neagă că ar fi lovit pe cineva. Dar nici nu contează dacă a lovit sau nu. Oamenii oricum sunt prea fricoși să-și asume ceva, fie că au fost îmbunați în oarecare mod, fiecare din naștere nu s-au născut cu suficient curaj.
Situația de la Târgu Lăpuș nu este singulară. Aflăm că în Sighetu Marmației se fac investiții despre care niciun locuitor nu știe nimic. Cele mai importante proiecte ale județului sunt în întârziere. E păcat și e chiar mare! Am ajuns să ne bucurăm că facem pe jumătate anumite proiecte sau să ne batem cu pumnul în piept că deși exista finanțarea, s-a renunțat la implementare din diverse cauze. Ăștia suntem, atâta putem! De la otrăvit fântânile și pârjolit culturile, la acest mod de a face administrație. MODUL MUT, fără o dezbatere publică, fără o sondare socială și toate acestea au ajuns să doară!
Andrei Buda
– Servicii de creare site web
