Povestile ultimului nostru meci la Mondiale. FOTO

Acum 20 de ani, Romania nu mai era ca cea din America. Avea mai multa experienta, dar mai multa uzura in picioare. Atmosfera era insa extraordinara, iar optimismul la cote stratosferice, dupa victoriile contra Columbiei si Angliei. Urma partida cu Tunisia, apoi adversarul – necunoscut pana la un anumit moment – din optimile de finala.

Ei bine, inainte de Turneul Final, am pus-o de un pariu: sa facem o nebunie, o chestie ciudata, daca trecem de grupe. Asa am ajuns blonzi… mai putin eu, care nu mai aveam de mult par! Si nici Iordanescu! El promisese ca se tunde zero. Ne-a pacalit! A fost un “3”! Tocmai el, superstitiosul! Nu si-a respectat pariul. Asa ca l-am acuzat pe el ca nu ne-am calificat, dupa meciul cu Croatia!

Adevarul e ca unii dintre colegii mei aratau… Mama, erau urati rau de tot! Ma uit si acum la fotografii si la imaginile video. La inceput, a fost haios! Apoi, repede, ne-am dat seama ca facusem o prostie… adica ei! Singurul care mai avea o scapare in afara de mine era “Tata Puiu”: isi punea o sapca pe cap!

Urma meciul din “optimi”, acum stiam adversara – Croatia! “Pac-pac”, sedinta tehnica trece repede. Ne ridicam cu intentia de a ne intoarce in camere, cand il auzim pe Iordanescu: “N-am terminat! Sedinta! Trebuie sa indreptam prostia facuta!”.

Ce vrea sa spuna? Imediat, se face “lumina”: antrenorul ne-a povestit ca a avut o discutie cu duhovnicul sau, parintele Argatu. Ideea a fost clara… minunatia cu vopsirea parului contravine dogmelor bisericii!

“Baieti, hai, va rog, faceti-va parul la loc!” si “Am comis un pacat! N-o sa ne mearga bine cu Croatia!”, ne-a zis Iordanescu. A auzit doar un marait din partea noastra. “Nea Puiu… avem meci! Nu mai e timp!”.

In scurt timp, a inceput meciul. Relaxarea din meciul cu Tunisia ne-a dat peste cap concentrarea. Croatii au fost toata partida peste noi. Nu ne-am simtit bine nici din cauza caldurii. Erau doar vreo 32-33 de grade, dar parca era ca in America, la 45! Ne simteam sufocati… dar si croatii au jucat in aceleasi conditii!

Si au venit prelungirile primei reprize. Asanovic l-a infasurat inteligent pe Gabi Popescu, a cazut – ca la teatru – … penalty! N-am sa-l uit niciodata! Javier Castrilli a fugit ca un apucat catre punctul cu var. “Seriful” era porecla lui, era innebunit sa dea “galbene” si “rosii”. Tot timpul inflexibil, parca nu-i tremura pulsul! Il eliminase si pe Maradona, la un meci din Argentina. Iar la un altul, daduse afara patru jucatori de la River Plate, chiar pe “Monumental”, marea echipa argentiniana pierzand jocul cu 0-5! Mi-a zis-o raspicat: “Iti dau galben, daca misti un calcai pe linia portii! Iar la urmatoarea infractiune te trimit la vestiare!”. Am stat in banca mea. Suker m-a pacalit. Gol! Ufff, ce noroc! Castrilli cere repetarea loviturii. Ce sa fac, ce sa fac? Da tot acolo? Da, tot in stanga mea, dar plec tarziu. E 1-0 pentru Croatia si se fluiera finalul primei reprize.

Ce sa vezi! In drum spre vestiare, “Baciul” se ia de mine: “Bai, Stelica! De ce n-ai scos-o! Ai plonjat tarziu!”. M-au luat toti dracii! Am inceput sa ma cert cu Gica: “Ce te bagi tu? Stii tu cum se apara? Sa-ti vezi de treaba ta!”. Pe tunel erau tot felul de materiale de advertising, ca niste recipiente mari. Am inceput sa dau cu picioarele in ele, le-am aruncat apoi cu mainile, de ziceai ca sunt luptator de greco-romane! Croatii se uitau speriati la mine… au tulit-o in vestiar!

In repriza secunda, am jucat prost, prost de tot. La final, resemnati! Urma sa ne intoarcem in tara. Desi eram la Bordeaux, unde toata lumea alearga dupa un vin nobil, colegii mei cautau frizerii! Cu mic, cu mare, fugeau sa-si schimbe culoarea! Sotiile nu-i mai suportau. Unii nici macar blonzi nu erau, le iesisere niste culori intermediare, greu de descris! Ciudate, ce mai, urate!

Am “muncit” si dupa eliminarea de la Mondiale! Hagi n-a ales varianta cu frizeria franceza. “Stelica, hai, baga-ti aparatul in functiune! Zerooo!”, mi-a zis Gica. Si l-am ras pe cap! Douazeci de ani de atunci si “zero” meciuri la alte turnee Mondiale!