Politicienii sunt oglinda societății

Altădată, fiecare comunitate avea un învățat. Un dascăl, un preot luminat, un profesor respectat sau un țăran cu minte limpede și vorbă cu miez. Erau oameni care citeau, ascultau, gândeau și trăiau cu rost. Nu erau vedete, dar erau repere. Nu strigau în gura mare, dar lumea îi asculta. Prin ei, satul sau orașul avea direcție, avea rușine, avea nădejde.

Astăzi, modelele s-au mutat în ecrane. În numărul de urmăritori, în like-uri, în conturile grase și în aparențe. E mai important cum „dai” în imagine decât ce ai în cap. Nu mai contează adevărul, ci cât de tare se aude minciuna. Copiii visează să fie „influenceri”, nu să învețe. Iar părinții, din oboseală sau comoditate, privesc resemnați.

Așa am ajuns aici. Cu politicieni care mint fără să clipească și care nu mai dau socoteală. Cu jurnaliști care vânează senzaționalul, nu adevărul. Cu funcții publice date pe pile, nu pe merit. Dar oricât ne-ar revolta asta, trebuie să recunoaștem un adevăr dureros: ei sunt produsul nostru colectiv.

Politicienii nu vin dintr-un laborator secret. Vin dintre noi. Cresc cu ce le dăm: o școală slabă, lipsă de modele, toleranță la hoție, nepăsare civică și o cultură a superficialului. Atâta vreme cât nu ne pasă cine ne conduce, vom fi conduși de cei cărora nu le pasă de noi.

Dar vestea bună e că se poate schimba ceva. Dacă ne dorim mai mult, dacă ne ridicăm ștacheta, dacă cerem mai mult de la noi înșine — și apoi de la cei care ne reprezintă. O societate care prețuiește educația, onestitatea și implicarea va da naștere unei clase politice pe măsură.

Politica nu e altceva decât oglinda în care se uită o națiune. Iar dacă nu ne place ce vedem, trebuie să începem cu noi.