Patru icoane pe lemn, datând din jurul anului 1780 și atribuite pictorului Toader Gherleanu, au fost redescoperite recent la Feldru, readucând în atenție o parte valoroasă a patrimoniului religios și artistic din Țara Năsăudului.
Descoperirea a fost anunțată de părintele Crin Theodorescu, care a precizat că icoanele sunt semnate de același artist cunoscut pentru lucrări păstrate la Mănăstirea Cormaia, biserica monument din Gersa, Muzeul Protopopiatului Bistrița și biserica de pe deal din Maieru. Originar din Tiha Bârgăului și format la Școala picturii de la Gherla, Toader Gherleanu este considerat unul dintre cei mai importanți iconari care au influențat stilul picturii religioase din nordul Transilvaniei în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea.
Redescoperirea icoanelor a generat însă și o dezbatere privind proveniența acestora. Potrivit informațiilor prezentate în spațiul public, piesele ar proveni din vechea biserică greco-catolică de piatră din Feldru, construită în anul 1783 și considerată cea mai veche biserică românească de zid de pe Valea Someșului.
Conform documentării prezentate, după interzicerea Bisericii Române Unite cu Roma în anul 1948, lăcașul a fost confiscat de stat și trecut în administrarea Bisericii Ortodoxe Române. În perioada 1982–1985, biserica a fost renovată, iar vechea catapeteasmă și icoanele au fost mutate într-o biserică de lemn ridicată în 1949, de unde au fost recuperate recent. Într-un comentariu public, părintele Crin Theodorescu a afirmat că Toader Gherleanu a realizat icoane atât pentru comunități ortodoxe, cât și pentru cele greco-catolice și a îndemnat la depășirea disputelor istorice, subliniind că „este timpul să lăsăm trecutul în spate” și să revenim la ceea ce îi unește pe credincioși. Autorul textului care a readus în discuție istoria icoanelor susține însă că adevărata reconciliere trebuie să pornească de la recunoașterea contextului istoric și a originii patrimoniului. Acesta amintește că Școala picturii de la Gherla, unde s-a format Toader Gherleanu, funcționa sub patronajul Episcopiei Greco-Catolice de la Blaj și că mai multe dintre bisericile în care se păstrează lucrările artistului au aparținut, înainte de 1948, Bisericii Greco-Catolice.
Redescoperirea icoanelor readuce astfel în atenție nu doar valoarea artistică a unor opere vechi de aproape 250 de ani, ci și istoria patrimoniului religios din Transilvania, marcată de transformările produse după desființarea Bisericii Române Unite cu Roma în perioada regimului comunist.
Indiferent de dezbaterea privind proveniența lor, recuperarea și conservarea acestor icoane reprezintă un câștig important pentru patrimoniul cultural românesc și pentru memoria istorică a regiunii.
– Servicii de creare site web