Scria papa Francisc în prefața cărții: „Am citit cu emoție aceste pagini izvorâte din gândurile și sensibilitatea lui Angelo Scola, frate drag în episcopat și o persoană care a îndeplinit misiuni deosebite în Biserică, fiind de exemplu rector al Universității Pontificale din Lateran, ulterior patriarh de Veneția și, apoi, arhiepiscop de Milano. Înainte de toate, vreau să-i mulțumesc pentru această reflecție care îmbină experiența personală și sensibilitatea culturală cum rar mi-a fost dat să citesc. Una, experiența, o luminează pe cealaltă, cultura; cea din urmă o întărește pe prima. În această împletire fericită, viața și cultura înfloresc cu frumusețe. ”
„Nu vă lăsați păcăliți de forma scurtă a acestei cărți” – continuă papa Francisc, asigurând că „sunt pagini foarte dense, care trebuie citite și recitite”.
În prefață, pontiful explica că autorul, Angelo Scola, „ne vorbește despre bătrânețe, despre bătrânețea sa”, despre care scrie că a venit peste el „cu o rapiditate bruscă și în multe feluri neașteptată”.
Papa Francisc explica că „nu ar trebui să ne fie frică să acceptăm să devenim bătrâni, pentru că viața este viață și a îndulci realitatea înseamnă a trăda adevărul lucrurilor”, deoarece „a spune bătrân nu înseamnă a fi aruncat, așa cum o cultură degradată a aruncării ne face uneori să credem”. „A spune bătrân” – continua pontiful în prefața pe care a semnat-o, „înseamnă, pe de altă parte, experiență, înțelepciune, discernământ, atenție, ascultare, lentoare… Valori de care avem mare nevoie!”
„Este adevărat, se îmbătrânește, dar nu aceasta este problema: problema este cum se îmbătrânește. Dacă trăim această perioadă a vieții ca pe un har, și nu cu resentimente; dacă acceptăm cu recunoștință și gratitudine timpul (chiar și lung) în care simțim reducerea forței, oboseala tot mai mare a trupului, reflexele care nu mai sunt ca în tinerețe, chiar și bătrânețea devine o vârstă a vieții, așa cum ne-a învățat Romano Guardini, cu adevărat rodnică și care poate radia binele.”
Sfântul Părinte evidențiat cum Angelo Scola, în volumul „În așteptarea unui nou început. Reflecții asupra bătrâneții”, subliniază valoarea umană și socială a bunicilor, scriind: „De mai multe ori am subliniat importanța fundamentală a rolului bunicilor pentru dezvoltarea echilibrată a tinerilor și, în cele din urmă, pentru o societate mai pașnică. Pentru că exemplul lor, cuvântul lor, înțelepciunea lor pot insufla celor mai tineri o viziune pe termen lung, memoria trecutului și ancorarea în valori durabile. În mijlocul freneziei societăților noastre, adesea dedicate efemerului și gustului nesănătos pentru aparențe, înțelepciunea bunicilor devine un far care strălucește, luminează incertitudinea și indică o direcție nepoților care pot extrage din experiența lor un mai mult decât propria lor viață de zi cu zi”.
În ultima prefață pe care a semnat-o, în data de 7 aprilie a.c., la cartea cardinalului Angelo Scola, papa Francisc se oprește și asupra temei suferinței pe care o abordează autorul, suferință „care vine adesea odată cu îmbătrânirea și, în consecință, cu moartea” dare care „sunt pietre prețioase de credință și speranță”.
– Servicii de creare site web
