Papa Francisc, la „Angelus”: Să-l căutăm pe Dumnezeu în relația cu Cristos și cu frații

Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaș

Vatican News – 22 august 2021. Pontiful s-a oprit asupra Evangheliei din duminica a 21-a de peste an, după sfântul Ioan, capitolul 6, în care se relatează despre reacția mulțimii și a unora dintre discipoli la discursul lui Isus, după minunea înmulțirii pâinilor. Pontiful a explicat că Isus i-a îndemnat la interpretarea acelei minuni și la a crede în El – care este adevărata pâine coborâtă din cer, pâinea vieții – revelându-le că pâinea pe care le-o va da El este trupul și sângele său. Însă “aceste cuvinte sună greoaie și de neînțeles pentru urechile lumii”, de aceea mulți dintre discipolii săi se întorc din drum, încetând să-l urmeze pe Învățător (versetele 60-66).

Atunci, Isus îi întreabă pe cei doisprezece: “Nu cumva vreți să plecați și voi?” (versetul 67), iar Petru – în numele întregului grup – confirmă decizia de a rămâne cu El, spunând: „Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice, iar noi am crezut şi am cunoscut că tu eşti Sfântul lui Dumnezeu”.

Oprindu-se asupra atitudinii celor care se retrag și se întorc din drumul urmării lui Isus, papa Francisc a explicat de unde se ivește această incredulitate, acest refuz, spunând: “Cuvintele lui Isus suscită un mare scandal: El spune că Dumnezeu a ales să se reveleze pe sine și să împlinească mântuirea în slăbiciunea trupului omenesc. Întruparea lui Dumnezeu este ceea ce suscită scandal și reprezintă pentru lumea aceea – dar deseori și pentru noi – un obstacol. De fapt, Isus afirmă că adevărata pâine a mântuirii, care transmite viața veșnică, este însăși trupul său și că, pentru a intra în comuniune cu Dumnezeu, înainte de a respecta legi și a împlini precepte religioase, este necesară trăirea unei relații reale și concrete cu El.”
Aceasta înseamnă – a evidențiat pontiful – că “nu trebuie să-l căutăm pe Dumnezeu în vise și imagini de măreție și putere, ci trebuie să-l recunoaștem în umanitatea lui Isus și, în consecință, în cea a fraților și surorilor cu care ne întâlnim pe calea vieții. “Dumnezeu s-a făcut trup și sânge: s-a coborât pentru a deveni om, asemenea nouă, s-a smerit până la punctul de a lua asupra sa suferințele și păcatele noastre și ne cere să-l căutăm, nu înafara vieții și a istoriei, ci în relația cu Cristos și cu frații”.
La finalul cuvântului de învățătură, pontiful ne-a îndemnat să cerem harul de a ne lăsa provocați și convertiți de cuvintele de viață veșnică ale lui Isus, cerându-i Preacuratei Fecioare Maria să ne ajute să mărturisim întotdeauna credința noastră prin viața concretă.