Astăzi, evanghelia liturgiei (Lc 2,22-40) ne vorbeşte despre Maria şi Iosif care îl duc pe pruncul Isus la templul din Ierusalim. Conform Legii, îl prezintă în locuinţa lui Dumnezeu, pentru a aminti că viaţa vine de la Domnul. Şi în timp ce Sfânta Familie împlineşte ceea ce în poporul lui Israel se făcea mereu, din generaţie în generaţie, se întâmplă ceva ce nu s-a întâmplat niciodată.
Doi bătrâni, Simeon şi Ana, profeţesc cu privire la Isus: amândoi îl laudă pe Dumnezeu şi vorbesc despre Prunc „tuturor celor care aşteptau eliberarea Ierusalimului” (cf. v. 38). Glasurile lor emoţionate răsună între pietrele vechi ale templului, anunţând împlinirea aşteptărilor lui Israel. Într-adevăr, Dumnezeu este prezent în mijlocul poporului său: nu pentru că locuieşte între patru ziduri, ci pentru că trăieşte ca om între oameni. Aceasta este noutatea lui Isus. La bătrâneţea lui Simeon şi a Anei se întâmplă noutatea care schimbă istoria lumii.
La rândul lor, Maria şi Iosif erau uimiţi de lucrurile pe care le auzeau (cf. v. 33). De fapt, când Simeon îl ia în braţe pe Prunc, îl numeşte în trei moduri foarte frumoase, care merită o reflecţie. Trei moduri, trei nume pe care i le dă. Isus este mântuirea; Isus este lumina; Isus este semn de contradicţie.
Înainte de toate, Isus este mântuirea. Aşa spune Simeon, rugându-l pe Dumnezeu: „au văzut ochii mei mântuirea ta pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor” (v. 30-31). Asta mereu ne lasă uimiţi: mântuirea universală concentrată într-unul singur! Da, pentru că în Isus locuieşte toată plinătatea lui Dumnezeu, a Iubirii sale (cf. Col 2,9).
Al doilea aspect: Isus este „lumină spre luminarea neamurilor” (v. 32). Aşa cum soarele răsare asupra lumii, acest copil o va răscumpăra de întunericul răului, al durerii şi al morţii. Cât nevoie avem, şi astăzi, de lumină, de această lumină!
În sfârşit, Pruncul îmbrăţişat de Simeon este semn de contradicţie „ca să se dezvăluie gândurile din multe inimi” (v. 35). Isus revelează criteriul pentru a judeca toată istoria şi drama sa, precum şi viaţa fiecăruia dintre noi. Şi care este acest criteriu? Este iubirea: cine iubeşte trăieşte, cine urăşte moare.
Isus este mântuirea, Isus este lumina şi Isus este semnul de contradicţie.
Luminaţi de această întâlnire cu Isus, putem, aşadar, să ne întrebăm: Eu ce anume aştept în viaţa mea? Care este marea mea speranţă? Inima mea doreşte să vadă faţa Domnului? Aştept manifestarea planului său de mântuire pentru omenire?
Să o rugăm împreună pe Maria, Mamă Preacurată, ca să ne însoţească în luminile şi în umbrele istoriei, să ne însoţească mereu la întâlnirea cu Domnul.
______________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori!
Astăzi, în Italia, se celebrează Ziua pentru Viaţă, cu tema „A transmite viaţa, speranţă pentru lume”. Mă unesc cu episcopii italieni care exprimă recunoştinţă multelor familii care primesc cu plăcere darul vieţii şi care încurajează tinerele cupluri să nu le fie teamă să aducă pe lume copii. Şi salut Mişcarea pentru Viaţă italiană, care împlineşte 50 de ani. Felicitări!
Mâine în Vatican se va ţine Summitul internaţional despre drepturile copiilor, intitulat „Să-i iubim şi să-i protejăm”, pe care am avut bucuria de a-l promova şi la care voi participa. Este o ocazie unică pentru a aduce în centrul atenţiei lumii problemele cele mai urgente care se referă la viaţa celor mici. Vă invit să vă uniţi în rugăciune pentru buna sa reuşită.
Şi cu privire la valoarea primară a vieţii umane, reafirm „nu”-ul spus războiului, care distruge, distruge tot, distruge viaţa şi induce la dispreţuirea ei. Şi să nu uităm că mereu războiul este o înfrângere. În acest An jubiliar, reînnoiesc apelul, în special către guvernanţii de credinţă creştină, ca să se pună angajarea maximă în negocieri pentru a pune capăt tuturor conflictelor care sunt în desfăşurare. Să ne rugăm pentru pacea în martirizata Ucraina, în Palestina, Israel, Liban, Myanmar, Sudan, Nord-Kivu.
Vă salut pe voi toţi, care proveniţi din Italia şi din alte părţi ale lumii. Salut îndeosebi credincioşii din Valencia, Barcelona, Sevilla; elevii de la Institutul „Rodríguez Moñino” din Badajoz, Spania, şi cei de la „École de Provence” din Marseille; grupul parohial din Nanterre şi cei din Polonia, Croaţia, Bulgaria şi India. Salut tinerii Neprihănitei.
Salut credincioşii din Cantù, Vighizzolo, Seregno şi Cologno Monzese; Unitalsi din Dieceza de Camerino-San Severino Marche; scoutiştii din Nola şi membrii din Serra Club International. Salut ministranţii din comunitatea pastorală „Regina Apostolilor”, Dieceza de Milano.
Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
– Servicii de creare site web
