OPINIE | Despre consilierii care ridică mâna, dar nu ridică niciodată nivelul comunității

Rar am văzut atâta indiferență îmbrăcată în costum de reprezentant public.
Majoritatea, dar majoritatea covârșitoare a celor care ocupă scaune în consiliile locale, județene, sau în diverse structuri administrative nu înțeleg, nici măcar în linii mari, ce înseamnă administrația. Ce e aia „responsabilitate publică”. Cu ce se mănâncă rolul pentru care au fost votați.

Am văzut cu ochii mei, nu din povești, ci participând efectiv la ședințe de consiliu — în comune uitate de Dumnezeu din Maramureș, în orașe, și până în municipiul Baia Mare. Am văzut cum arată realitatea: inițiative aproape zero.
Oameni care stau, ridică mâna când trebuie, și cam atât. Când se dă semnalul, votează. Nu gândesc, nu întreabă, nu propun. Nu analizează impactul unei decizii asupra comunității. Nu vin cu idei, nu se bat pentru proiecte, nu caută soluții.

Și totuși, pentru asta sunt plătiți. Și nu prost.
Un consilier local primește între 700 și 900 de lei pe lună, doar pentru că ridică mâna. Un consilier județean — aproape 2.000 de lei. Nu pentru a aduce plusvaloare comunității, ci pentru a executa ordine politice. Pentru a fi prezenți, nu pentru a fi utili.

Și știți ce e mai grav? Că mulți dintre ei sunt oameni de-ai noștri. Frați, veri, prieteni, vecini. Și ne e jenă să le spunem adevărul în față.
Dar adevărul e simplu: nu-și fac treaba.
Iar o parte din nefuncționalitatea acestui stat e direct legată de lipsa lor de implicare. De pasivitatea lor. De faptul că preferă confortul de a nu deranja, în locul curajului de a schimba ceva.

Cât timp consilierii noștri vor continua să ridice mâna doar la comandă, și nu pentru binele celor care i-au trimis acolo, n-o să se schimbe nimic.
Cât timp vor reprezenta interesele partidelor, primarilor sau ale afaceriștilor locali — și nu ale comunităților — n-avem cum să progresăm.

Adevărul e dureros, dar necesar: nu sunteți acolo pentru confortul personal, ci pentru responsabilitatea publică.
România nu are nevoie de votanți în tăcere. Are nevoie de reprezentanți care gândesc.
De oameni care simt pulsul comunității și au curajul să spună: „Nu!” când trebuie, „Da!” când e corect, și „Hai să facem mai bine!” atunci când toți ceilalți tac.

Domnilor și doamnelor consilieri,
nu uitați — sunteți acolo nu pentru partid.
Nu pentru primar.
Ci pentru oameni.
Pentru România.

Când veți înțelege asta, atunci — și doar atunci — vom începe, cu adevărat, să trăim mai bine.

Andrei BUDA