Într-o lume plină de răutate și oameni prefăcuți, sălbăticia munților poate fi un medicament extraordinar care te ține cu sufletul curat și inima pură.
Destui își doresc să petreacă nopți și zile prin înălțimile munților, măcar o dată în an. Însă unii aleg să-și petreacă întreaga viață în pustietate și să fie mai aproape de Dumnezeu.
Un astfel de caz este reprezentat de Ioan Mich, un om care trăiește izolat în Munții Țibleșului și care astăzi a primit o vizită necesară. Un grup de oameni de bine s-au mobilizat și i-au urcat alimente în munte, pentru ca nea Nelu să poată trece peste iarna cea grea a Țibleșului.
Despre nea Nelu am mai scris, numindu-l „poet al muntelui”. La fel și despre acțiunea civică ajunsă astăzi la o nouă ediție.
Într-un reportaj de excepție, realizat de bucureșteanul Matei Florean pentru Formula-as.ro, nea Nelu a mărturisit elemente din viața lui, demnă de film.
„Mich, numele meu de familie, e o prescurtare de la Michael și se citește Mih. Tata, neamț din Maramureș, a făcut armata lângă Bacău. Acolo a întâlnit-o pe mama, acolo m-am născut și eu. El, muncitor în uzină, ea, casnică. Săraci lipiți. Iar eu, unul dintre cei 6 copii ai lor, sunt cel mai prost și mai nebun om din univers. Iartă-mă că mă laud, dar trebui să știi cu cine vorbești. Cum am ajuns așa?! N-am ajuns așa. Așa m-am născut! De mic, de când am început să conștientizez lumea, am simțit asta. Tot ce a urmat a fost doar ce trebuia să se întâmple… Că sunt aici, și tu te miri acum, «oare cum trăiește omul ăsta așa?», tot din copilărie mi se trage. Nu știu cum să-ți explic, ca să înțelegi mai bine… Știi, dorul ăla din tine, ca o tânjire, că undeva trebuie să fie mai mult? Când te uiți la cer și ți se umple sufletul de ceva și nu știi exact de ce anume? Ca o dragoste, așa…? Eeh, așa am fost eu. De la 3 ani, de când am ridicat ochii la cer și am simțit cum mi se umplu de soare și, pe urmă, noaptea, când rămâneam cu privirea-n sus, ore în șir, ca să văd stelele și constelațiile, am simțit că trebuie să înțeleg de ce sunt aici, pe pământ, și unde ne ducem. Viața, așa cum e făcută ea jos, te constrânge să gândești după regulile ei, nu te lasă să stai prea mult cu ochii-n cer. Crede-mă, am trăit viața aia cu toate ale ei și mereu, mereu, mereu, am avut în mine, în suflet, înțelegi?, în suflet!, sentimentul ăsta ca un strigăt, înțelegi?, ca un strigăt!, că nu despre asta e vorba…”.
Deoarece tot ce mișcă pe Țibleș pornește de la Cabana Poiana Țapului și acțiunea de astăzi a fost posibilă lui familiei Bodea, cea care administrează complexul!
Foto: Cabana Poiana Țapului
– Servicii de creare site web
Daca vrei sa faci un bine cuiva il faci fara reclama… Si fara poze cu voi insiva… Domnul Mih a fost un simplu pretext, in toata povestea asta… Pacat.
gand la gand…
Oamenii au făcut poze și video sa mai ajungă și alții să-l ajute pe omul ăla boule care nu înțelegi
EXACT,DOAR CA UNII INTELEG NUMAI CE VOR EI !
Corect
Daca au facuto,eu cred ca a facut acest gest ca si altii sa le urmeze exemplu,felicitari domnilor,ma plec in fata voastra,ca ati inplinit un cuvant din sf.Scriptura.
Felicitari pentru actiune!! Unde are locașul?! Mergem iarna prin Tibleș si am putea duce si noi una, alta. Ms