A plecat astăzi dintre noi cel căruia îi spuneam „monșer”, dar și el ni se adresa cu aceeași formulă. Din cauza asta apelativul a făcut istorie în presa și mediul politic maramureșean. L-am cunoscut bine, am fost prieteni, chiar dacă nu ne-am bucurat total de intimitatea generoasă a cuvântului.
Asta poate pentru că, de cele mai multe ori, ne-am aflat pe partea opusă a baricadei politice și administrative. Cu toate acestea ne-am respectat și, de multe ori, am colaborat și ne-am ajutat reciproc fără opreliști. Am fost colegi de redacție, am făcut împreună emisiunii la televiziunile locale, am fost amândoi la nenumărate evenimente de toate genurile.
Un om înzestrat cu talent literar care s-a afirmat în foarte multe domenii ale genului. Și-a legat producția literară mai ales de Baia Sprie, motiv pentru care a cercetat arhive, documente inedite, a citit cam tot ce exista în cronicile timpului despre acest ținut devenit de poveste datorită lui.
Un fel de Yoknapatawpha a lui William Faulkner, chiar dacă Marian nu agrea literatura nord-americană, fiind influențat de cea din sudul continentului și, mai cu seamă, de columbianul Gabriel Garcia Marcqez.
Ca o ironie a trecerii noastre efemere pe pământ, săptămâna asta va fi premiera unui spectacol de teatru la baza căruia stă un scenariu făcut după o scriere a lui Marian Ilea. O piesă inedită pusă în scenă de teatru băimărean, inclusiv în stradă, pentru cele două reprezentații biletele fiind epuizate demult.
Ce satisfacție ar fi fost pentru Monșer să își vadă piesa pe scenă! Nu-i bai, Mariane, sunt convins că tu ți-ai imaginat cum va fi finalul, motiv pentru care cortina a căzut cu câteva zile mai devreme.
Rămas bun, Monșer! Sincer, îmi pare nespus de rău că ne-ai părăsit.
Grigore Ciascai
– Servicii de creare site web
