Din motive necunoscute, imposibil de explicat argumentat, consilierii locali băimăreni au aprobat o hotărâre prin care opt anonimi, posesori ilegali ai certificatului de revoluționar atribuit participarea la evenimentele din Decembrie 1989, vor deveni cetățeni de onoare ai municipiului.
Altfel spus, pe lângă faptul că au fost numiți revoluționari pe nedrept atâta vreme cât în Baia Mare nu a fost nici urmă de „revoluție”, ba au și beneficiat ilegal de pe urma foloaselor materiale conferite de obținerea titlului, după 36 de ani mai primesc o distincție din partea aleșilor băimăreni. În orice comunitate normală în cele peste trei decenii trecute s-ar fi început și finalizat demersurile necesare pentru scoaterea la lumină a adevărului, retragerea certificatelor și anularea beneficiilor primite.
Mii de băimăreni au ieșit în stradă în 22 decembrie după fuga cuplului prezidențial cu elicopterul de pe sediul Comitetului Central al PCR. Platoul din fața Palatului Administrativ, ulterior și cel din fața sediului Remin s-au umplut de lume. S-au vorbit „vorbe” de la microfoane, s-a aplaudat și huiduit, a fost un vacarm general dar situația n-a degenerat.
Singurele evenimente demne de semnalat au fost pătrunderea unor indivizi în Palatul Administrativ și devastarea unor birouri, precum și forțarea sediului Miliției Județene unde era și cel al Securității. Am fost martor ocular la sărirea unor inși peste gard și poartă, sub privirile neputincioase acelor puși să apere instituția în vremuri normale. Acum nu mai era vorba de asta.
Imediat s-a vorbit printre „spectatori” că respectivii „curajoși” voiau de fapt să ajungă în birourile securității ca să-și distrugă dosarele de informatori… Adevăr, legendă, provocare? Cine mai poate ști.
Să revenim la oile noastre. Așadar, în Baia Mare evenimentele din decembrie 1989 s-au desfășurat fără victime, fără confruntări armate și fără acte de eroism individual care să distingă anumite persoane de restul comunității. Este de înțeles de ce o parte importantă a cetățenilor consideră controversată acordarea titlului de cetățean de onoare doar unor posesori ai certificatelor de revoluționar.
Există însă două planuri care nu ar trebui confundate. Certificatul de revoluționar este un statut stabilit în baza legislației naționale și poate fi acordat în urma unor proceduri specifice, indiferent de localitatea în care persoana a activat sau de modul în care s-au desfășurat evenimentele într-un anumit oraș.
Titlul de cetățean de onoare este o distincție locală, acordată de consiliul local în baza propriilor criterii și a valorilor pe care comunitatea dorește să le onoreze. El nu este o consecință automată a deținerii unui certificat de revoluționar.
De aceea, dezbaterea legitimă nu este atât dacă cei opt au certificat de revoluționar, ci dacă au avut o contribuție excepțională la viața municipiului Baia Mare, care să justifice această recunoaștere în raport cu alți cetățeni.
Argumentul pe care l-am invocat că miile de băimăreni care au ieșit în stradă au manifestat cu același curaj și au contribuit împreună la schimbarea de regim, este unul pe care mulți îl consideră pertinent. În astfel de situații, unele comunități aleg să marcheze momentul istoric prin monumente, plăci comemorative sau distincții colective, tocmai pentru a evita impresia că meritul comun este atribuit unui grup restrâns.
Pe de altă parte, cei care au votat hotărârea pot susține că au dorit să onoreze persoane considerate reprezentative pentru acele zile, chiar dacă nu au existat confruntări violente în Baia Mare. Dacă aceasta a fost intenția, este important ca autoritățile să explice public criteriile concrete care au stat la baza selecției. Lipsa unei astfel de justificări alimentează percepția de arbitrar și favorizează polemica. Până în prezent nimeni n-a ieșit să spună răspicat pe ce s-a bazat votarea hotărârii, motivul revenirii la evenimentele devenite istorie. N-au făcut-o pentru că nu au ce spune și ce arăta.
Într-o democrație, nu este neobișnuit ca asemenea decizii să fie contestate. Ceea ce contează este ca ele să fie transparente și motivate. Dacă o mare parte a comunității consideră că titlul de cetățean de onoare și-a pierdut caracterul de excepție sau că a fost acordat pe criterii discutabile, autoritățile au datoria de a explica de ce au apreciat că acele persoane întrunesc meritele necesare. Și dacă nu au argumente să anuleze decizia. E mai corect, mai demn și mai folositor decât perpetuarea în greșeală cu consecința învrăjbirii comunității.
În definitiv, titlul de cetățean de onoare nu ar trebui să dezbine comunitatea, ci să exprime un consens asupra unor merite incontestabile. Atunci când produce mai multă neîncredere decât recunoștință, este firesc să apară întrebarea dacă distincția și-a atins cu adevărat scopul.
După cum lesne se poate vedea, băimărenii nu pot digera decizia nerușinată luată de aleșii lor…
Grigore Ciascai
– Servicii de creare site web
